Am sa va supun atentiei un fapt real, care nu poate fi combatut, e palpabil si vizibil pentru oricine cu macar unul din cele cinci simturi in functiune. As cauta si un potential raspuns, o explicatie posibila. Voi ati observat ca nu exista nici macar o revista pe piata despre nunti care sa se adreseze barbatilor? In schimb, cele pentru femei sunt in numar mai mult decat coplesitor.
Dupa ce tu, Maricica, ai castigat batalia vietii tale si te-ai vazut cu inelul cu diamant musai pe mana, nu ai liniste pana nu adaugi stralucirii lui si palidele reflexe ale unei verighete. Dupa ce dai sfoara in tara si dupa ce toata lumea rasufla usurata mai ceva decat daca ai fi descoperit remediul pentru cancer, dupa ce mama ta se duce si mai da un acatist prin care multumeste tuturor sfintilor, prietenele tale se hotarasc sa faca o petrecere in cinstea ta, iar logodnicul tau reuseste sa te convinga, cu timiditate si respect, asa cum se cuvine, ca nu e totusi cazul sa dai un anunt in ziar cu sase luni inaintea „fericitului eveniment”, ei bine, dupa toate astea, te hotarasti sa „comiti” inca o premiera epocala: vei achizitiona, pe langa tabloide, si publicatii care sa te invete cum sa fie acea zi „speciala”, „unica”, pana la proba contrarie, din viata fiecarei femei. Vii acasa incarcata de reviste pentru „miresici”.
Piata de reviste, atat in privinta celor tiparite, cat si a celor online, este inundata de albul rochiei de mireasa. De pe toate copertele, ne ranjesc larg si amenintator diverse specimene purtand vestmantul caracteristic ocaziei. Editori si redactori, agentii din ce in ce mai specializate, cu totii depun eforturi pentru ca tu, Maricico, sa ai ziua la care, se presupune, ai visat dintotdeauna. Mai ales, de cand ti-ai dat tu seama ca lungii ani care te asteapta, lipsiti de orice alta bucurie si de orice alt sens, trebuie sa se incheie cu aceasta ocazie festiva care sa confere stralucire absurdului si noroiului cosmetic in care te balacesti zilnic. Asa ca, de pe la zece ani, te tot antrenezi, te pregatesti si stii exact cum va fi ziua aia. Iar revistele care-ti promit o nunta „de vis” iti sar mereu in ajutor.
Publicatiile astea mai presupun un alt pericol: ele vad anumite lucruri si, urmand un principiu universal valabil in randul castei feminine, incep sa le ceara imediat, fiind bine stiut faptul ca cerebelul de femeie este victima sigura a publicitatii. Te pomenesti ca a doua zi lista cu lucruri de facut in vederea „fericitului eveniment” se intinde considerabil, incepe sa semene cu un roman foileton. Astfel, vrea ca cele doua camere de la starea civila sa fie tapetate cu trandafiri si orhidee, ca pantofii sa aiba flecuri de aur, ca cel care canta la restaurant sa fie Sting, si asa mai departe. Publicatiile astea ar trebui reciclate si materia folosita pentru a fabrica hartie igienica. Sunt un adevarat pericol, iar site-urile si forumurile de profil si mai si, intrucat cantitatea de informatie daunatoare ce poate fi schimbata creste considerabil.
Noua, insa, cine ne intinde o mana? Cine ne invata cum sa ne confruntam cu situatia rizibila in care va trebui sa raspundem „prezent” unui sir nesfarsit de nonsensuri? Cum sa-i spunem Maricicai adevarul despre rochia ei? Sau, mai bine zis, cine ne invata cum s-o mintim zicandu-i ca e cea mai frumoasa femeie de pe pamant? Cine ma invata cum sa privesc spre soacra-mea si apoi spre „tovarasa de viata” si sa uit ca in urmatorii ani vor ajunge sa semene leit, atat la bazinul largit semnificativ, cat si la aroma de ceapa prajita din par?
As mai indrazni sa adaug ceva: daca nimeni nu s-a gandit sa infiinteze pana acum o revista despre nunti dedicata barbatilor, acest lucru poate fi si din cauza ca posibilii investitori sunt constienti de riscul pe care o astfel de afacere il presupune. Cine vrea sa vada, in plus platind pentru asta, un fel de avanpremiera a nefericirii sale? Nu e nimeni atat de ipocrit incat sa transmita un mesaj pozitiv in paginile unei astfel de publicatii.
Revistele despre nunti dedicate femeilor se bazeaza pe fantasmele pe care mintile acestora le clocesc din adolescenta. De-asta au si atata succes. Pacat ca numai noi, barbatii, putem vedea asta. Mintile „partenerelor” noastre au forma unei crinoline: esafodaj fragil ascuns sub tone de material textil. Intre cele doua componente, sufla vantul, plutesc petale de trandafiri si se aud o voce care spune mereu, obsesiv: „da, te iau, Maricico!” pe ritmul marsului nuptial.
