Femeia nu mai vrea sa fie femeie, ci vrea sa fie superfemeie. Wonderwoman. Sa dea acea senzatie ca si cum ar mirosi a aftershave. Cunoasteti sentimentul. Citeste carti, discuta cu amicele si se documenteaza asiduu. E feminista. Sau nu e feminista, accepta ca „toti suntem oameni si ce bine ca exista miracolul unicitatii, trebuie sa ne respectam unii pe altii”, dar sustine si ca ar avea oarece calitati. E cea care vrea sa fie prietena cu toata lumea, barbati si femei deopotriva. Pentru mine, sunt toate la fel, feministe, gospodine sau cele cu ochii cascati a admiratie ca suntem toti unici si diferiti. Toata canta la fel de fals. E ca si cum m-ai intreba ce-mi place: Sorinel, Salam sau cel fost copil minune.
Feminista? Mai are rost sa spun ce creatura insipida, plictisitoare, complet lipsita de interes este? Nimic nu ma trimite mai repede la culcare decat una care pretinde, chinuindu-se sa-mi demonstreze cu toate mijloacele jalnice de care dispune ca are acelasi capital genetic si ca poate sa-l investeasca la fel de bine ca mine. Eu casc, incerc sa-i spun ca latra la ursul gresit, ea insista. Ce e de facut? Mai are putin si scoate o carte din geanta ca sa-mi demonstreze cat de inteligenta este ea. Genul care subliniaza pasaje si apoi le memoreaza in lungile-i nopti singuratice. Daca ii propun sa ne retragem intr-un mediu mai intim, nu de alta, dar pana atunci mi-a vorbit despre eliberarea sexuala si cum femeia nu mai este redusa la o unealta de procreare, imi spune ca are o cariera si ca nu vrea sa-si bata joc de ea. Poftim! De parca un plus de endorfine, parand oricum sa duca o lipsa acuta, i-ar dauna proiectelor de viitor sau prezentarii in power point pe care trebuie s-o sustina a doua zi!
Trecem acum la genul gospodina. Cu variatiunile ei: mama protectoare, viitoarea presedinta a asociatiei de locatari. Ea e cea care se ofera sa-mi faca supite atunci cand sunt suparat si e sincer convinsa, mai mult decat orice barbat, de faptul ca dragostea trece prin stomac. Nu o spune, dar creda ca o tocanita poate aduce oricand un partener dezinteresat si indiferent pe calea cea buna. Pe de alta parte, daca-i deranjezi ciucurii de la covor, s-ar putea sa petreci cateva nopti bune admirandu-i spatele in patul conjugal. Pentru ca mama si bunica si strabunica ei au invatat-o ca barbatul trebuie tinut in frau prin cele doua elemente fundamentale: sexul si mancarea. Iar matusile impreuna cu talkshowurile au aprobat cu entuziasm.
Urmatoarea este pitipoanca. Ea se vede model. Sau cantareata. Sau actrita. In orice caz, artista. Acest cuvant nu va cuprinde niciodata domenii ca pictura. Sau literatura. Alea sunt pentru niste fiinte obscure, demodate si eventual muritoare de foame. Or, ea este convinsa ca s-a nascut pentru a straluci. Pe bolta stelelor. Intre timp, isi ia pantofi cu tocuri, o placa de indreptat parul si mult luciu pe botisor. Botisorul este mereu stralucitor si are o expresie situata la granita intre bosumflare si dispret. Cu alte cuvinte, il are pe vino’ncoa si toate prietenele ei sunt de acord. Asteptand sa-i surada norocul sub chipul latit al unui burtos posesor de chei de masina agatate de degetul mic si de lant atarnator la gat, bate mallurile ani intregi. Uneori se face remarcata, alteori este total ignorata. Fiecare pitipoanca cu norocul si botisorul ei. Nu ma intrebati ce le face pe unele sa „izbandeasca”, iar pe altele sa esueze. Deh, lumea este cruda si nedreapta.
Desigur, cele trei categorii observate de mine pana acum se afla in conflict. Feminista n-o suporta atat pe gospodina, cat si pe pitipoanca. Se crede superioara amandurora, vazandu-le ca exemplare ratate si fara perspective. Uneori insa o invidiaza pe pitipoanca, mai ales atunci cand aceasta ajunge unde-si propune. Si, mai ales, o invidiaza pentru faptul ca la trecerea ei, hormonii curg valuri-valuri, mai ceva ca mirosul de cartofi prajiti de la Mc. Barbatii sunt prosti si porci, asta stim cu totii, si nu prea par sa dea doi bani pe citatele memorate de ea din adolescenta si pana acum, cand pare sa treaca binisor de 30 de ani. Pe domnisoara cu botic o va numi superficiala si va declara ca ii este rusine ca impart acelasi sex. Ala frumos si slab, cum vreti sa-i spuneti. Ea va mai fi si obiect sexual, dar, sinceri sa fim, pe pitipoanca n-o intereseaza. Scopul ei este sa devina cat mai performanta in domeniul in care-si desfasoara activitatea. Feminista nu poate intelege „orbirea” si „degradarea” si incearca s-o convinga ca e o fiinta asuprita, folosita si injosita. Pe pitipoanca n-o deranjeaza, trage din tigara ei slim si ii ranjeste in fata bataioasei si ridicolei feministe.
Gospodina, la randul ei, nu le-ar servi cu tocanita pe niciuna. Mai degraba ar face o reclamatie la asociatia de locatari pentru a propune excluderea lor pe motive de moralitate. Feminista o enerveaza cu pretentiile ei si cu insistenta de a-i spune in fiecare zi cat de ratata e doar pentru ca de doua saptamani incoace pune muraturi si face bulion, imprastiind miasme in tot blocul. Iar de pitipoanca, sinceri sa fim, ii e cam frica. Daca reuseste fatuca sa demonstreze ca, pana la urma, sexul bate intestinele?
