Ia o foaie si un pix si noteaza care ar fi calitatile pe care ar trebui sa le aiba un barbat in viziunea ta. Daca vei incepe sa le enumeri, suntem siguri ca printre ele se vor afla si urmatoarele: sa fie frumos, destept, cu simtul umorului, responsabil, sa fie inalt, curtenitor, cu o stare materiala buna si lista ar putea continua pana maine dimineata. Da, ne gandim si la partea materiala pentru ca si ea este importanta. Nu?
Daca ai avea de ales dintr-o mare de oameni, ce anume ti-ar atrage cu adevarat atentia? In foarte multe cazuri, iubirea care te izbeste nu tine cont de astfel de criterii. Astfel s-ar putea sa te trezesti ca intreg sistemul tau de valori va fi daramat imediat ce tu ii vei incredinta inima, lui. Iubitii ii alegem, insa nu asemenea cumparaturilor de la supermarket, ci in functie de ceea ce ne spun inima si ratiunea. Iar la fiecare persoana, in functie de ce anume conteaza mai mult.
Exista multe teorii despre cum se declanseaza iubirea, desi majoritatea celor care au studiat-o au cazut de acord ca esenta ei ne scapa, oricat de mult am analiza-o. Sa incercam totusi sa intelegem un mecanism. Daca, spre exemplu, iti vei pune ochelari roz la ochi atunci vei vedea lumea in roz. Exista un aforism care spune: „Omul vede lumea prin prisma propriei sale perversitati”. Totusi, nu este cazul sa mergem atat de departe si sa ajungem sa filosofam. Este de ajuns sa intelegem ca autosugestia joaca un rol extrem de important in acest proces. De exemplu, o persoana careia ii este vesnic frica si este stapanita de aceasta stare de anxietate, va gasi tot timpul in jurul ei motive sa se teama. Un al doilea exemplu il reprezinta persoanele cu simtul umorului deosebit de dezvoltat. Acesta este intr-adevar un dar si nu toata lumea este inzestrata cu el. Insa, privind aceste persoane, vom constata cum ele sunt tot timpul dispuse sa faca glume, inclusiv atunci cand situatia este mai putin „roz”. Ele fac, cum s-ar spune, „haz de necaz”.
Fiecare om percepe lumea in felul lui. Astfel, ca tie, este posibil ca un barbat sa ti se pare deosebit de chipes, pe cand altora este posbil sa li se pare neatragator, neinteresant si nu foarte aspectuos. Se spune ca atunci cand ne indragostim de o persoana cautam, de fapt, ceea ce ne lipseste noua, o completare. Cum treaba cu iubirea de sine este perfect valabila, incercam sa cautam in altii persoane asemanatoare noua, care vad lumea la fel ca noi. De multe ori, avem o mare dezamagire atunci cand ne contrazicem singure si anume: credeam pana acum ca ne plac brunetii, in realitate ne-am indragostit de un blond. Acest lucru se intampla pentru ca noi nu ne cunoastem cu adevarat si mai mult, ne indragostim de ceea ce am vrea noi sa fie persoana respectiva. Aceasta teorie este perfect valabila si in cazul propriei persoane. De multe ori, exista o mare diferenta intre ceea ce suntem cu adevarat si ceea ce ne inchipuim ca suntem. Exista sansa ca oamenii sa ne perceapa altfel decat ne percepem noi. Neintelegand motivele pentru care noi actionam intr-un anume fel, ei nu pot vedea ca noi suntem: buni, altruisti, generosi. Penrtu ei vom fi: fraieri, usor de pacalit, mana-larga. In concluzie, iubirea este o cale buna pentru a ne cunoaste.
Toeria cum ca „contrariile se atrag” este, de fapt, un mod de a spune ca tocmai te-ai indragotit de tine proiectata in altii. Sa fim seriosi, treaba cu completarea e relativa, oamenii se inteleg, de fapt, atat de bine datorita faptului ca se aseamana foarte mult intre ei. In realitate, totul este o chestiune psihologica. Daca tu ai avut o problema pe care nu voiai sa o scoti in relief si ai ascuns-o cat de bine, ai putut sa nu te miri cand te vei indragosti tocmai de o persoana care are aceleasi defecte. Mai mult, specialistii ne spun ca defectele celor pe care ii iubim ne deranjeaza in masura in care si noi le avem. E ca si cum ne-am privi intr-o oglinda, in care vedem ceea ce nu ne place la noi. Si uite asa se dovedeste ca, in realitate, „contrariul” este in realitate „asemanator”, sau chiar „identic”. Nu degeaba se zice ca exista „sufletele pereche”.
Recunoaste, cu ce te-a uimit prima oara? Era foarte masculin, stia sa se impuna si sa te domine. Tu, ca o domnita sfioasa, stateai intr-un colt cuminte. In realitate, tie iti place acest mod al lui de a se purta. Simteai nevoia de ceva diferit, chiar complementar. Deosebirile dintre barbati si femei sunt foarte mari si, chiar daca in ansamblu acestia au aceleasi calitati si defecte, trasaturile lor comportamentale sunt diferite. Practic, ai nevoie sa simti ca tu si el formati un intreg.
In fiecare dintre noi, exista si calitati feminine si calitati masculine. Diferenta consta in faptul ca barbatii sunt mai mai atrasi de actiune, de competitie, de putere, sunt mai rationali. Femeile sunt mai emotionale, mai atrase de comunicare si de intelegere. Bineinteles, ca mai exista si exceptii.
Nu ai vrut un Don Juan, iar de acest lucru te asiguram! Oricarei femei ii plac barbatii curtenitori care sa le deschida usa la intrare, sa le traga scaunul la restaurant sau sa le surprinda din cand in cand cu cate o floare si, mai ales, sa le asculte atunci cand ele vorbesc mult, foarte mult. Don Juan, daca si-ar gasi intruchiparea intr-un barbat, atunci toate femeile probabil ca ar striga: Aleluia! Sincer, nu cred ca ti-ar placea un barbat dupa care tanjesc toate. Incepe sa te cuprinda panica numai cand vezi cum il privesc femeile pe strada si in secunda doi te gandesti ce s-ar intampla daca el ar ceda. In locul amantului perfect, dar care are un singur defect, adica acela ca „iubeste” mai multe femei, il preferi pe cel mai putin perfect si cu mai multe defecte. Si uite asa, mai inchizi ochii si strangi o soseta de pe jos, o haina aruncata sau ii speli farfuria din care a mancat. Acest comportament este firesc, ne explica psihologii. In realitate, nesiguranta si teama de a nu fi parasite cu usurinta sunt cele care ne indeamna sa nu alegem „papusi” masculine. Si nu uitati, o vorba din popor spune ca „barbatul trebuie sa fie putin mai frumos ca dracu'”.
L-ai ales pentru ca nu e perfect! Si nici nu ti-l doreai altfel. Ba mai mult, tocmai aceste imperfectiuni te-au atras la el. Revenind la prototipul barbatului din prima parte a articolului, si anume: frumos, destept, cu simtul umorului, responsabil, etc. putem spune ca aceasta descriere este mai mult fantezista. In realitate, ne plac barbatii frumosi, dar nu prea aratosi, destepti, dar nu mai destepti ca noi, responsabili, dar care sa nu devina critci si tot asa. De ce? Pentru ca doar asa ii putem domina si doar asa ne putem simti cu adevarat superioare lor. Asadar, ideea e ca poate fi cat de aratos, istet, haios cu conditia sa nu te eclipseze pe tine! Femeile isi doresc ca barbatii sa aiba diferite calitati, insa cel mai important lucru este ca partenerul de viata sa le ofere protectie, dragoste, sa le faca sa se simta deosebite, unice si sa le acorde libertatea de a fi ele insele.
