Irina a atins o parte de subiect (articolul aici), demascand riguros, dar si cam rigid dupa gusturile mele, ipocrizia din spatele unuia din multele clisee despre turismul romanesc – cel al romancelor care te dau pe spate de frumoase ce sunt. Ei bine, cata vreme e inca fierbinte subiectul mega-finalei UEFA pe mega-arena lui Oprescu in mega-capitala Romaniei, profit de ocazie pentru a-mi spune si eu parerea.
Care parere, evident, nu e transanta. In sensul ca, pentru mine, istoria romancelor frumoase e si nu e asa de rusinoasa cum zice Irina.
Sigur ca e destul de ironic sa vezi cum televiziunile se transforma in proxeneti oficiali si transmit un mesaj de genul: „veniti la mine acasa, sigur veti gasi o femeie cu care sa faceti sex”, iar feministele ajung brusc la concluzia ca nu-i rau sa fii macho, cand inghititorul de mici si bere nu mai e dambovitean, ci madrilean.
Dar, din punct de vedere financiar si turistic, sa-ti faci tie, ca tara, renumele cum ca ai avea femei frumoase e una dintre cele mai eficiente abordari posibile. Mai ales ca nu exclude niciuna din celelalte posibilitati de a te promova. Nu e ca si cum ai alege daca vrei sa mergi la la munte, daca vrei sa promovezi Delta sau pe Dracula. Femeile frumoase – daca exista – pot sa ramana in ecuatie.
Rusia si-a facut o faima din femeile ei frumoase/usoare, ceea ce a imbogatit proxenetii, dar n-a bagat Hermitajul in faliment. Ungaria, la fel: pornind de la mitul unguroaicelor focoase, Budapesta e promovata ca un fel de capitala a industriei porno europene (lucru pe care, frecand-o ani la rand cu ochii in ecran, tanarul turist occidental il afla repede si-l tine minte). Nici macar Praga, un oras turistic impecabil, plin ochi de istorie si arta, nu s-a dat inapoi de la a-si promova pramatiile under 21, atata vreme cat iese un ban din treaba asta. Amsterdamul, ca si multe din orasele Beneluxului, profita de exotismul vitrinelor cu femei usoare, pentru a-si atrage turistii.
Cand vrei sa faci turism de weekend, sa intri pe piata de city-break, asa trebuie procedat. Sa chemi un grup de cinci-zece englezi care vor bea din zori pana seara, fara sa le acorzi si sansa de a-si goli boasele dupa betie, e ca si cum ai infiinta o sauna fara cabine de dus. „Drugs and rock’n’roll” nu e suficient.
Deci, se poate sa promovezi turismul sexual fara sa fii Thailanda. Insa e asta cazul Romaniei si al mitului romancelor frumoase?
In principiu, nu. Mitul romancelor frumoase nu se refera la prostituate. De altfel, curvele care presteaza in Romania mi se par destul de urate, alea frumoase isi gasesc repede de lucru in afara tarii.
Mitul romancelor frumoase a aparut ceva mai demult, cred ca prin anii ’80, si avea alte baze: usurinta cu care un strain putea sa isi gaseasca o nevasta in Romania. Oricat ar fi de dureros pentru orgoliul romanului, asa stateau lucrurile. Ce era de import, era automat de calitate. Ce mergea pentru export, la fel. Un student arab cu provizii de ciocolata si cativa dolari pusi deoparte era curtat prin caminele de la medicina mai abitir ca un seic. Un italian gelat care poposea in Romania anilor ’90 intr-o gioarsa de Alfa Romeo isi putea gasi nevasta cat ai zice paste. A fost, mai apoi, o moda cu grecii. Acum se cauta englezii si francezii. Foarte bine, zic eu, cu cat targetul e mai ridicat din punct de vedere economic si cultural, cu atat mai aproape e sfarsitul acestei povesti.
Ca sa fim corecti, piata nevestelor nu e una cu o singura usa, pe care materialul demografic iese trantind-o, iar de intrat nu mai intra nimic. O sa observati, de exemplu, cum tot mai mult barbati romani isi vor gasi cauta si, de obicei, vor gasi neveste in Republica Moldova. E usor de explicat, si iar e vorba de bani, dar nu de bani ca sume nete, nu de bani ca tarif bordelez, ci de bani ca o promisiune pentru o viata mai buna. Asa cum o romanca n-are nevoie de un englez bogat ca sa fie sedusa, pentru ca oricum o va tenta viata civilizata si siguranta zilei de maine pe care i le ofera Marea Britanie, la fel de bine o fata din Chisinau apreciaza un roman pentru ceva pe care o romanca n-ar da doi bani: cetatenia UE.
Turismul e o zona ciudata, atipica, in care avantajele devin dezavantaje si invers. Si e normal sa fie asa, cata vreme turistul e acel om care traieste cateva zile pentru a cheltui, dupa ce in restul anul a trait pentru a castiga. Ipocrizia are locul ei in schema, altfel ganditi-va cum ar suna niste sloganuri turistice realiste? Vizitati Las Vegasul ca sa va luam toti banii? Vizitati Egiptul ca sa faceti insolatie? Vizitati Elvetia ca sa muriti de plictiseala?
In concluzie, eu zic e ok sa jucam jocul cliseelor nationale. Turismul din asta se tine, pentru asta exista. Putem spune ca romancele sunt mai slabe decat englezoaicele, mai focoase decat nordicele, mai epilate decat nemtoaicele, mai putin fasonate decat frantuzoaicele si, spre diferenta de italience, rup o limba de circulatie internationala. Putem concluziona ca sunt frumoase. Ar fi mai putina minciuna decat sa spui ca Marea Neagra are apa limpede si plaja cu nisip fin. Si, spre diferenta de Dracula, ele chiar exista. Ca sa nu mai spunem ca nici dracu’ nu s-ar uita la un film cu vampiri, daca victimele ar fi femei urate.
