Niciodata nu strica sa te intorci la vechile marturii, la vechile documente. Pentru a nu fi acuzat de partinire, astazi voi supune atentiei dumneavoastra doua pareri venind din domeniul religios in legatura cu credibilitatea si valoarea unei femei. Conflictul dintre crestini si musulmani a atins cote periculoase in ultimii ani, insa combatantii ar trebui sa-si dea mana macar intr-o singura privinta: pozitia femeii. De exemplu, Biblia da reglementari inclusiv de ordin financiar pentru piata de sclavi. Astfel o femeie valora 10 shekeli, un barbat 20. In general, depinzand de varsta, o femeie valora cam 2 treimi sau o jumatate dintr-un barbat.
Coranul se refera la cum trebuie facut un testament: fiul trebuie sa primeasca de doua ori mai mult decat fiica dintr-o mostenire. In privinta chemarii de martori la procese, exista si aici o regula clara: nu este suficient cuvantul unei femei pentru a pune la indoiala declaratia unui barbat, ci este nevoie de doua.
Gandindu-ma, mi se pare ca pana si parerea musulmanilor este una optimista. Ati ascultat vreodata marturiile a doua femei care au asistat la acelasi eveniment? Ele nu vor coincide niciodata. Reprezentantelor sexului slab le va fi greu sa redea in mod veridic faptele ce au avut loc. Atentie, e vorba de fapte, nu de poezia filosofica din secolul XVII. Adica, este vorba doar de o inregistrare, pur mecanica, a unor lucruri care s-au desfasurat sub ochii lor. Verbe, nu adjective. Insa ele se vor pierde in detalii, se vor incurca in hatisuri descriptive, incapabile sa se mentina pe calea cea dreapta.
Vor spune in ce erau imbracate, vor analiza si stilul vestimentar al celorlalti participanti la trafic, vor preciza daca afara era innorat sau nu, vor declara cat de mult le repugna actele de violenta, isi vor aduce aminte de toate rudele maltratate si un proces va risca intotdeauna sa se transforme intr-o saga. Bine, bine, va intreba un judecator exasperat: „Acuzatul era de fata sau nu cand s-a petrecut agresiunea?”. La aceasta simpla intrebare, stupoare: „Ah, pai noi nu stim asta, ne retusam machiajul la toaleta”. Iar cealalta martora va sustine ca nu era nicio toaleta prin preajma, ca ea a cautat-o o groaza din timp, avea anumite nevoi fiziologice care nu mai sufereau amanare si, din aceasta cauza, se afla in spatele unui tufis in timpul evenimentului adus in fata justitiei. Dar, desi nu poate raspunde la intrebarea simpla „A fost sau nu acuzatul de fata?”, poate sa dea o gramada de detalii in legatura cu ganganiile observate prin tufis sau poate protesta in legatura cu oamenii care arunca produse care nu sunt bio-degradabile pe spatiile verzi.
Dupa aceea, avocatii si procurorii vor trebui sa cheme in fata curtii alti specialisti care sa probeze sau sa infirme prezenta celor doua martore la incident, instanta va stabili noi termene, care vor fi mereu amanate, dosarele vor castiga in numar de pagini irelevante pentru pronuntarea unui verdict si asa ajungem sa stam atat de prost la capitolul justitie.
In plus, sedintele vor fi intrerupte de nenumarate ori din cauza faptului ca purtatoarele de fuste sunt firi emotive, sensibile si se pierd cu firea in fata rigorilor procesului de judecata. A-propos, ati observat cate expresii exista in limba pentru aceste stari mai bizare tipic feminine, in care ratiunea inceteaza sa functioneze? „Si-a pierdut capul”, se va spune despre o femeie care a facut o alegere proasta pe plan amoros, „mi s-au taiat picioarele”, „m-a luat cu ameteala/ frisoane”, culminand cu „am simtit ca pic din picioare si lesin”, va afirma o femeie care s-a gasit intr-o situatie tensionata. Daca intreaga lor fiinta este bulversata atat de usor de diversi factori, mai pot fi considerate credibile? Cum sa mai ajungi la o redare fidela a realitatii cand lor li se incetoseaza privirea, urechile le sunt astupate, capul si-l pierd pe te miri unde, membrele le sunt paralizate? Mai sunt ele niste fiinte intregi, cu toate simturile si organele functionale? Si daca incerci sa aduci o obiectie logica si de bun-simt in legatura cu fidelitatea unei perceptii pe timpuri de restriste fiziologica si emotionala, cum sunt situatiile descrise mai sus, vor tipa din toti rarunchii „Discriminare, animalule!”.
In plus, este binecunoscuta inclinatia lor de a se amesteca in conflicte si litigii ce le sunt straine. Nici nu asteapta sa le vina citatia in posta ca se si reped sa se prezinte la tribunal, amagindu-se ca o fac de dragul adevarului, tot incercand in zadar sa indeparteze valul de pe ochii justitiei, nestiind ca el sta bine acolo unde sta si chiar nu conteaza daca e sau nu in trend.
Acolo unde o casnicie este pe cale sa se incheie, o relatie intre doi frati pe punctul de a se deteriora, vei gasi cu siguranta o femeie adulmecand cu satisfactie mirosul dezastrului, fie el emotional sau financiar. Credem ca am depistat in sfarsit la ce foloseste acel faimos al saselea simt: la mirosirea falimentului de orice natura si, mai apoi, la scormonirea si autopsia lui. Mai ca ar opta pentru o meserie precum cea de medic legist daca, vai, nu ar fi atat de delicate si de sensibile. Sa se uite insa pe gaura cheii nu le impiedica nimeni.
