Cand s-a lansat Flu vorbeam despre solidaritate feminina. Exista solidaritate feminina, nu-i asa? Atunci cum se face ca, intr-o lume chipurile „a barbatilor”, cel mai mult ne punem piedici tot noi, femeile, unele altora? Cand intram intr-un birou prima persoana pe care o consideram competitie este cea de gen feminin si in niciun caz colegii barbati. Daca stam la o coada si cativa oameni se baga in fata suntem cel mai putin ingaduitoare cu femeia, iar in trafic nu conteaza cati barbati au provocat un blocaj caci si pentru noi tot femeia este cea vinovata. Nu cumva avem o problema?
Nu fac parte dintre cei care considera ca femeia razbeste muuult mai greu decat barbatul in viata profesionala, dar, intrucat foarte multe dintre noi considera ca astfel stau lucrurile, nu credeti ca cele vinovate de acest lucru suntem tot noi? Dumnealor se acopera unii pe altii, se sustin si niciodata nu vor lasa ca un alt barbat sa cada mai jos decat o femeie intr-o anume situatie. Noi se pare ca nu facem decat sa ne bucuram daca mai pica o femeie si ramanem ultima reprezentanta a sexului frumos in situatia respectiva. Ne cam sapam groapa singure…
Mai avem si un mod de a manca zilele persoanei pe care am pus ochii care nu iarta. In general cred ca, daca o femeie hotaraste sa „te sape” este mult mai rau decat daca o face un barbat… pentru ca pur si simplu suntem mai bune la aceasta decat ei! Dar femeile foarte rar hotarasc sa mazileasca un barbat, indreptindu-si atentia catre ceea ce ele considera concurenta directa, respectiv alte femei.
Cum ar fi daca ne-am sustine si noi unele pe altele, creind si noi, cel putin pe anumite subiecte, cercuri inchise in care dansii nu au acces? Suntem mai multe decat ei, am impresia… Ar fi minunat… si nu ne-am mai plange atat de misoginism si nici de cat de greu este sa fii femeie; am avea si noi micile noastre lumi in care ne uitam la ei ca la niste gandacei nestiutori…
Cred ca batalia feminismului se duce doar pe o mica portiune a teritoriului ce se cere cucerit. Sa echilibram ceea ce se intampla inauntrul nostru este mai important decat sa-i convingem pe barbati de lucruri pe care nu le credem nici noi. Cata vreme vom considera ca majoritatea femeilor sunt cam proaste, noi fiind, bineinteles, exceptia, cata vreme vom continua sa ne uitam la „sefa” ca fiind – evident! – mai putin inzestrata decat seful, cata vreme noi insene vom refuza sa votam o femeie presedinte nu avem niciun drept sa ii acuzam pe ei ca pun obstacole in calea realizarii noastre personale si profesionale.
Voi ce spuneti?
