Pentru ca pe mine povestea altor persoane m-ar fi ajutat. Dar nu le-am gasit. Pentru ca pe mine m-ar fi ajutat sa pun intrebari unor persoane care au trecut prin asta. Dar nu le am gasit. Pentru ca asa voi putea trece mai usor peste. Pentru ca asta nu te face mai putin om…
Am aflat
Ca sunt insarcinata! Cerul a cazut peste mine. Tot timpul am zis ca daca e sa raman insarcinata o sa vreau copilul, ca sunt suficient de mare, de matura. Am ajuns in fata faptului implinit. Nu pot sa dau nastere unui copil, nu am cu ce sa-l ajut, nu are tata, si nici nu va avea. Nu sunt pregatita, nu pot sa nasc un copil…
Am facut un test de sarcina si nu mi-a venit sa cred, plangeam si tipam, acum doar plang. Am inceput sa caut pe internet rezultate fals pozitive la testele de sarcina. Cam putine si nici unul sa mi se potriveasca. Am mai cumparat un test de sarcina, acelasi rezultat… Am inceput sa caut informatii despre avort. Toate par a nu zice nimic. Am cautat ceva… sa ma invete unde sa merg, ce sa fac, cat costa, in zadar insa… Mi-am luat inima in dinti si m-am dus la maternitate. Fiind duminica mi-a zis sa vin luni pe la 8. M-am intors acasa mai trista si am inceput sa caut informatii sau poate doar ceva sa-mi dea o speranta ca se poate sa nu fiu insarcinata, ceva de care sa ma agat, ca nu va trebui sa fac avort, orice, dar in zadar. Cat as vrea sa dau timpul inapoi…
Si m-am trezit
Ora 8 fara 10. Suna alarma. Deschid ochii si vad in ceata, aveam ochii umflati, am plans prea mult. E dimineata, ce fac? Fac un dus si ma duc la maternitate. La usa portarul se uita lung la mine. „La intrerupere de sarcina”, ii zic. Se uita ciudat la mine si ma lasa sa trec. Dupa informatiile primite ieri cautam o banca portocalie. Am gasit banca. Nu era nimeni la „serviviul chiuretaj”. Am asteptat. A venit cineva, o asistenta. Si mi-a zis ca 50 lei consultatia, 120 lei chiuretajul. Nu aveam bani la mine. De fapt nu aveam bani deloc. Am zis „Multumesc, revin mai tarziu”. De unde caut bani, cui sa zic ca am nevoie de bani si pentru ce?! Mi-am luat inima in dinti si am sunat cea mai buna prietena si i-am cerut niste bani imprumut. Era mult prea dimineata. Am sunat la ea, la sotul ei. Nimic… dormeau. Am sunat pe fix. Au raspuns.
– Te rog sa-mi dai si mie niste bani imprumut.
– De ce? Ce s-a intamplat?
– O sa-ti zic. Vin sa-mi dai banii. Te rog sa cobori tu. Iti dau beep.
Ajung, urca in masina. Nu am putut sa-i zic altceva, nu am putut sa mint, vroiam pe cineva langa mine. „Am ramas insarcinata. Trebuie sa fac avort”. Ajungem la maternitate. Ma lovesc de acelasi paznic, care se uita intrebator la mine. „Pentru intrerupere de sarcina” si o intind. Au auzit mai multi, m-am simtit aiurea… NU VREAU SA FAC AVORT…DAR NICI NU POT SA AM UN COPIL. Ajung la usa de langa banca portocalie. Ma intampina asistenta. „V-ati intors. Luati loc! O sa asteptati un pic”. Am asteptat mai bine de o ora. Timp in care a venit un psiholog cu intrebari usurele la care rasunsul era „da”. Ajunge si medicul.
– Poftiti domnisoara.
Ma urc pe masa.
– Cati ani aveti? Ati mai facut avort ?
– NU!
– Simtiti? Intre degetele mele este uterul dumneavoastra. La inceput este cat o mandarina, apoi cat o portocala.
Deci sunt insarcinata… Ma dau jos. Imi explica ca sarcina este prea mica.
– Este indicat sa veniti dupa o saptamana, doua.
Cum sa mai stau o saptamana, doua??!!!!???? Cum sa traiesc o saptamana cu mine? Cum sa ma suport? Accept… Plec, bocesc, ajung acasa. Incep sa caut un cabinet particular. Un alt post…
A doua incercare
Ajung acasa. Ma pun pe cautat cabinete particulare. Sun. „Pentru o intrerupere de sarcina”. Si eu ce sa fac daca-i post? Eu vreau sa termin mai repede. Nu mai suport sa stiu ca un sufletel e in mine si ca eu vreau sa scap de el. „Bine, multumesc!”. Sun la alt cabinet. „Pentru o intrerupere de sarcina”. OK, al treilea telefon.
– Pentru o intrerupere de sarcina.
– Da!
Ajung. Un doctor arab. Nici o problema, nu conteaza. Important este sa nu mai astept o saptamana. Imi face o ecografie. E ceva, mic.
– Dar aveti o infectie urinara.
– Nu ma intereseaza, altceva ma intereseaza acum.
– Va dau tratament si reveniti peste o saptamana.
Imi venea sa urlu. Nu pot sa astept o saptamana. Nu pot. Nu vreau. Plec cu reteta in mana, cu lacrimi in ochii, cu inima grea. Aaa, paltit 70 lei. Avortul costa 350 lei!
Si iar
Ajunsa acasa, caut alt cabinet. Gasesc unul,imi fac programare. Maine am programare la 14.30. Sper sa poata vedea. Sper sa… sper sa ma simt mai bine.
Cum sa nu te mai sune
Vrei sa scapi de un tip ce te bate la cap? Nimic mai simplu. „Am ramas insarcinata”. Garantez ca nu o sa te mai caute niciodata.
Primele simptome
Imi este greata. Clar nu mai este placebo. Si parca ma doare si burta. Am mancat doar doua mere. O fi de la asta? Nu pot sa mananc pentru ca nu am pofta. Nu am chef de nimic. Si imi este si cald. Si ma gandesc doar la faptul ca in mine creste un sufletel.
A treia zi
M-am trezit mai linistita. Cred ca ma obisnuiesc cu ideea. Sau poate doar nu-mi dau seama ca sunt insarcinata. Totusi imi este greata, e semn de sarcina. E ingrozitor. Sa fii insarcinata e un lucru frumos. Nu e chiar asa, imi este greata incontinuu. Este aproape insuportabil… Ziua 3, ginecologul 3! La 14.30 am programare la un alt ginecolog. Sper sa ma intorc acasa asa cum mi-am propus. Sper sa nu-mi zica sa mai astept o saptamana. Nu mai suport o saptamana.
Cam atat
Nu sunt mandra de ceea ca trebuie sa fac, dar in acelasi timp pentru mine nu este o alta solutie. Nu vreau sa primesc lectii despre moralitate. Vreau doar cele ce trec prin ce trec eu sa stie ca nu sunt singurele si ca exista cel putin o persoana care le intelege si care nu le judeca.
Sunt singura
Cel mai tare doare ca sunt singura.
Aceeasi poveste
Am plecat de acasa mult mai optimista, mai calma, mai impacata. Am ajuns mai repede. Nu era nimeni, stateam in fata cabinetului si asteptam sa ajunga cineva. In jurul meu se perindau oameni, aveam senzatia ca toti se uita la mine si ca toti ma condamna. Pe fata mea se putea citi cum imi ceream scuze. „Nu vreau sa fac asta”
Doamne si daca nu as sti atatea despre contraceptie. Si cate sfaturi am dat, sfaturi bune. Nu inteleg ce a fost in capul meu in ultimul timp, de ce incercam sa facem pe plac cuiva care nici macar nu merita. Cand ar trebui sa fie langa tine, sa te sustina, nu este, a disparut, nu-l intereseaza. In sfarsit se deschide un geam, semn ca cineva a ajuns in cabinet. Sun repede la usa. Intru.
– Am o programare pentru o intrerupere de sarcina la 14.30
– A tu esti… sau… ?
– Eu sunt
– Tu mi-ai scris si pe mail?
– Da.
– Scuze, nu am avut timp sa-ti raspund. Asteapta un pic.
Astept. Ma asez pe scaun. In gand ma intreb „Oare se uita urat la mine?”
– Hai! Aici la ecograf .
– Ma dezbrac?
– Elibereaza burtica. Ai copii acasa?
– Nu
– Insarcinata ai mai ramas?
– Nu.
Si ma bufneste plansul. Nu puteam zice nimic, nu puteam nici sa plang. As fi urlat. M-as fi dat cu capul de pereti. As fi vrut sa fac ceva sa ma doara.
– Nu se vede nimic pe ecograf. Nu ai nici o zi intarziere. Eu pot sa-ti fac, dar o faci pe responsabilitatea ta. E posibil ca embrionul sa ramana si sa vii sa te chiuretez iar.
Ma ridic, imi inchei pantalonii. Ma asez pe un scaun. Tremur si plang.
– De ce plangi? Nu doare.
Nu puteam sa raspund la intrebare. Nu ma interesa durerea, vroiam doar sa termin… se pare ca nu se poate. Nu am avut nici un raspuns sa-i dau.
– Eu de obicei sunt si sambata, dar sambata asta sunt la un congres. Vii luni?
– Da. Luni dimineata?
– Da. Luni pe la 9.30 -10.00
– Vin! Am marti examen. Conteaza?
– Iti revii!
– Multumesc. La revedere
Mai am o saptamana. As fi vrut sa-mi dau seama mai tarziu ca sunt insarcinata. Sa nu trec prin tot ce trec acum.
Si eu am facut avort
Si eu am facut avort…
Refuz
Eu ma simt bine. Ma simt impacata cu mine. Psihic, moral si fizic sunt OK. Imi pare rau ca pe unii dintre voi v-am dezamagit. Dar este alegerea mea si va rog sa o respectati, sa nu ma acuzati de nimic…
