Ma tot intrebam cum au facut oamenii sex atatea milenii pana sa apara “50 de umbre ale lui Grey”. Cum au stiut femeile ca vaginul nu e o pusculita si cum au stiut de ce parte sa apuce un penis. Ce noroc am avut cu gospodina aia care a simtit ca plesneste de doruri neintelese daca nu asterne aproximativ 2000 de pagini de aventuri sexuale, cum le zice?, toride. De-aia e firesc sa fiminundati de materiale precum „5 pozitii din Fifty Shades of Grey”, „Imbraca-te ca Mircica din Fifty Shades of Grey”, ba chiar „Vezi cum prajeste painea Maricica din Fifty Shades of Grey”. Tot ce faceau aia acolo era nemaipomenit de cool, iar intelepciunea cartii ne este relevata si multiplicata la nesfarsit in tot felul de combinatii. Zau, numai printr-un noroc chior am ajuns in acest punct al evolutiei noastre fara foiletonul lubrifiant al doamnei Erika.
M-am tot intrebat care e explicatia succesului acestor carti.Caci e clar ca nu aveam de-a face cu vreo scriitura din cale afara de originala. De ce nu se uita milioanele astea de femei la un porn de calitate? E la cateva clickuri distanta si, cu siguranta, pozitiile ar fi mult mai diverse. Avantaj calitativ si cantitativ. Explicatia ar fi probabil ca tin sa participe si la clubul de lectura. Sexul ca sexul, pornul ca pornul, dar doamnele sunt niste culte. Si integramele, iata, nu le stimuleaza suficient din punct de vedere intelectual.
Iar ca revistele de femei contribuie la popularizarea unor asa condeie talentate nu mai e de mult o mirare. Astazi am fost momit (deh! Numiti-ma obsedat) de un titlu ce promitea „5 pozitii inedite”, ca-n, ati ghicit, cele 50 de umbre. Intru frematand si, cand colo, gasesc traditionalele „leag-o de pat cu o cravata” (plus un pasaj subtil introdus de reclama la vestimentatia de tip office), „pe la spate pe canapea” (o fi fost o subliminala la Ikea), sexul pe masa, sex oral cu gheata. Asta cu gheata facea furori in anii ‘80, cand Kim Basigner era o super femeie si cand oamenii nici nu stiau ce se poate face cu un frigider plin. Sugestia mea preferata a fost insa cea legata de acoperis. Baiatul ala sadic se pare c-avea un elicopter si asa ajungea, hodoronc-tronc, s-o posede pe sarmana aia pe acoperisuri de zgarie-nori. Nu va grabiti sa vedeti daca va incadrati la un credit pentru elicopter. Nu e musai. Noroc cu viziunea pragmatica a jurnalistei. Orice sarantoc locuitor al blocurilor patriei poate urca pe un bloc si isi poate implini acolo o fantezie rezervata de obicei americanilor obscen de bogati. Si obsceni, in general.
De altfel, daca suntem optimisti, exista chiar cateva avantaje incontestabile. In primul rand, nu trebuie uitat ca acoperisurile blocurilor patriei noastre sunt, in general, acoperite cu smoala. Smoala care se-ncinge, incingand si mai mult atmosfera incingatoare din sanul siliconat al cuplului incins. Si care si miroase deosebit de incitant.
Daca sunteti genul exhibitionist, atunci puteti lasa deschis chepengul si monta difuzoare care sa multiplice in intreaga asociatie de locatari gemetele partenerei. Daca nu, ci din contra, sunteti mai timizi, mai de la tara si nu asa moderni ca eroii Erikai, furati din timp toate cheile caci, cand vor vedea ca li se misca lustra, cei de la ultimul etaj sigur vor dori sa vina sa vada ce se intampla. Sau puteti incerca variatia « sex in boxa blocului », printre borcanele de muraturi si dulceturile trimise de soacre si vechiturile de care nu va puteti desparti.
Cu gheata pot aparea niste probleme. Dar in mai toate hipermarketurile exista sacose termoizolante. Nu va bazati insa pe ele. Inainte cu o saptamana, faceti un antrenament intens de deep throat. Ca plan de rezerva.
Canapeaua nu e musai s-o carati pe acoperisul blocului. Recomand o saltea de plaja, iar pentru legat, nu va stricati cravata de ginere, merge si un cablu de telefon. In ceea ce priveste masa, o puteti substitui cu un stergar romanesc, cu motive traditionale, pentru un dram de culoare locala, mai ales cand arde smoala prea tare.
Mna, din pacate, indiferent de momentul zilei, umbrele vor fi tot doua, nu 50. Exceptie fac cei care transforma momentul intr-o reuniune de tipul „10 ani de cand am terminat liceul”. Dar despre asta, intr-un articol viitor.
