Aho, aho, am revenit! V-a fost dor de mine? Si mie de voi.
Incep, uracios, cu o definitie din DEX. Dar cine nu papa ciorba, nu primeste nici desertul. Asadar, sa purcedem: REZOLÚTIE, rezolutii, s. f. 1. Hotarare luata de un colectiv in urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel in drept o da unei cereri, unui act etc. 3. (Med.)Disparitie a semnelor de boala sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desfiintare, cu efect retroactiv, a unui contract, in cazul in care una din obligatiile reciproce, carora acesta le da nastere, nu a fost executata. [Var.: rezolu?iúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis. In limba engleza, sensul cuvantului este sensibil diferit, dupa cum se vede: 1. The state or quality of being resolute; firm determination. 2. A resolving to do something. 3. A course of action determined or decided on. 4. A formal statement of a decision or expression of opinion put before or adopted by an assembly such as the U.S. Congress. etc etc.
Ati bagat la cap, dragi autoare de pe la tot felul de site-ri si reviste de femei, care ati dat iama in a anunta mapamondul ce „planuri” si „promisiuni” v-ati facut voi sub casca la coafor, in ajun de Revelion? Ati priceput si voi, moderatoare de emisiuni de „life-style”, culinare, barfe si vome mondene? Asadar, nu mai intrebati ce „rezolutie” a luat cineva decat daca va adresati cumva membrilor unei instante sau ai unui comitet. Nici macar pe Andreea Marin, desi ea va calca cel mai probabil prin fata unei instante judecatoresti.
Din tot noianul de „rezolutii” agramate peste care m-am impiedicat in ultimele doua saptamani, m-am oprit, total aleator, recunosc (plaja era una extrem de generoasa, fara capat, fara capat), la planurile unei dudui pe plan amors. Aflam ca e musai sa asterni pe hartie, nu de alta, dar s-ar putea sa uiti ce-ti doresti. Azi, iti poti dori ceva, dar ce te faci daca nu mai stii pana maine? E rau, nu? De ce sa gandesti de doua ori, sa muncesti dublu? Asadar, planul se scrie si se salveaza. Nu uitati.
Primul subpunct pe ordinea de zi, conform preacinstitei si „prearezolutei” jurnaliste, este sa iti arati cat de mult te iubesti. Aici, recunosc, am avut un sfert de semn de erectie. Mi-am zis: Ha! In sfarsit, recunosc si ele ca se masturbeaza si nu mai lesina ca eroinele lui Jane Austen cand aud de autostimulare. Ti-ai gasit! Bine ai revenit, epoca victoriana! Autoarea incepe o lalaiala miorlaita, prin care ne spune ca e bine sa te tratezi pe tine insati cum ti-ar placea sa fii tratata de EL. Imediat, m-am intrebat daca si cardul tau suporta atata iubire sau e ceva mai subtirel. Ca altfel, rezolutia in cauza fara ceva amendamente si clauze suplimentare nu face nici cat o ceapa refrigerata.
A doua decizie privea ceva misterios rau numit „iesirea din zona de confort”. Hait! Sa vezi ce dau faliment vanzatorii de canapele, coaforurile si mallurile. Sanchi! Era vorba de acceptat intalniri de la barbatii pe care-i placi. Ati priceput ceva? Pai, cum sa ploua cu invitatii din moment ce tocmai asta e buba mare si urata: lipsa lor?! Ca daca nu lipseau, nu ne mai confruntam cu „rezolutiile” cu pricina.
Urmatoarea hotarare e sa se renunte la „gandurile care te trag in jos”. Adica, la orice gand. Posibil sa fie o metoda inedita de slabire. Femeile sunt convinse ca gandurile trag greu la cantar, sunt responsabile de retentia de apa, chestii de-astea oculte si cu explicatii misterioare, nu ma pricep, nu ma bag.
Si ultima, in sfarsit, e o promisiune pentru mai multa distractie, ceea ce ma face sa cred ca respectiva „formulatoare de rezolutii” e o vajnica si neobosita ascultatoare de Radio Zu si de piese muzicale cu mainile in aer. Tot ea nu uita sa ne spuna ca iubirea apare ca iepurele turmentat intr-o baie publica, adica atunci cand te astepti mai putin. Ceea ce ma face sa ma intreb ce rost mai are tot proiectul maret desfasut mai sus.
In fine, carcoteli de-ale mele, nu ma bagati in seama, voi scrieti-va „rezolutiile”. Nu uitati sa dati „save”.
