Dupa cum se observa, cred, si din articolele pe care le scriu, in general ma consider a fi un tip discret. Ca orice tip discret, nu suport atunci cand cineva trage cu urechea atunci cand port discutii cu altcineva si, mai ales, nu suport persoanele care asculta ce vorbesc la telefon. Fiindca ma ghidez dupa principii solide, mint destul de putin, nu fac afirmatii calomnioase decat daca renteaza si, mai ales, nu imi place sa ii supun pe altii la lucruri care mie nu imi plac, evit si eu pe cat posibil sa casc gura la conversatiile telefonice ale altora, chestie de bun-simt inopinia mea. Din pacate, in ultimul timp am fost nevoit, impins fiind de o curiozitate careia nu-i puteam rezista, sa incalc ultimul principiu, foarte curios sa aflu ce pot vorbi atatea ore femeile intre ele la telefon.
Sincer, am considerat intoteauna telefonul un mijloc de utilitate maxima, ma intreb deseori cum oare se gaseau oamenii inainte fara telefon si mai ales cum puteau organiza sau planui cava in conditiile in care nu aveau macar un mobil. Astazi, telefonul imi face impresia a fi despasit sfera strict utilitara. Initial, vazind femei carora nu le ajungeau minutele din celebra cartela cu 3000 de minute (adica vreo 50 de ore) am crezut ca respectivele perioade de timp sunt folosite in scopuri practice, in interes de serviciu sau in cine stie ce scop constructiv. Uimitor insa, majoritatea femeilor au cel putin inca un telefon de serviciu, miile de minute fiind folosite doar in „discutii particulare”.
Dupa cum spuneam, fiind foarte curios din fire, am inceput sa imi intind antenele pentru a afla si eu cam ce poate vorbi o femeie ore intregi pe zi la un telefon.
Odata, fiind in tramvai cu o colega de serviciu, i-a sunat telefonul si s-a lansat intr-o discutie foarte aprinsa de vreo zece minute, in care a ajuns sa-si dea numele, adresa si chiar sa afirme ca nu, nu este maritata. Curios sa aflu cine era, am aflat cu stupoare ca un necunoscut sunase din greseala si a trebuit sa-i explice ca nu pe ea o cauta. Sa merite oare sa te iradiezi zece minute doar ca sa-i spui unui necunoscut ca a gresit numarul? Putin probabil.
Totusi, cel mai mare mister pentru un barbat este cum nu se poate plictisi o femeie discutind cateva ore cu o prietena, in conditiile in care abia s-au despartit. Initial am crezut ca femeile schimba intre ele retete, tehnici de masaj si alte chestii care sa ne faca noua, barbatilor, viata mai buna. Nici pomeneala. Se pare chiar ca singurele momente in care mai aparem si noi in discutiile astea sunt cele de genul „sa vezi ce a mai facut tantalaul asta al meu”, urmate de raspunsul „daca tu crezi ca al tau e tantalau, sa vezi ce a facut al meu”. Daca ne mai putem impaca cu aceste discutii cu prietenele, exista o persoana care ne face sa ni se zbarleasca parul in cap de cate ori suna telefonul. Soacra ne face intotdeauna sa ne gandim cu jind la vremurile in care scrisoarea era la moda si dura trei saptamani s-o trimiti si sa primesti un raspuns.
Oricum, avind in vedere resursele astronomice cheltuite cu telefoanele, expunerea la tot felul de radiatii si faptul ca ne terorizati stind tot timpul cu receptorul la ureche, va pot spune: daca prietena cea mai buna sta la doar 15 metri distanta, mai bine ii faceti o vizita! E mai sanatos pentru toata lumea.
