Un nou an universitar incepe si, in dulcele stil clasic, studentii din toata tara se inghesuie cu mic cu mare spre capitala si spre orasele mari, poate poate anul acesta vor fi mai constiinciosi, se vor duce mai des pe la facultate si nu va mai fi nevoie sa-si minta parintii ca sunt integralisti si ca vin in mijlocul verii la facultate pentru mariri, in niciun caz pentru restante. Pentru orice student care se respecta si, mai ales, care nu a dat spaga la timp si nu a mai gasit un loc in camin, primul lucru de facut la intoarcerea dupa lunile de vacanta este gasirea unui apartament de inchiriat.
Singur, in cuplu sau impreuna cu altii 14 colegi, gasirea unui spatiu locativ adecvat cerintelor unor studenti este departe de-a fi o sarcina usoara. Nu ne vom lega de principalul impediment care este, dupa cum stim cu totii, pretul umflat artificial al chiriilor, sa ne uitam putin la un alt motiv pentru care inchirierea unui apartament este atat de dificila, faptul ca proprietarii sunt bagaciosi, suspiciosi si simt in permanenta nevoia de a-si impune punctul de vedere in tot ceea ce tine de apartamentul lor.
Plimbindu-ma zilele acestea prin Bucuresti, insotind cativa prieteni care ar fi dorit sa se cazeze pentru urmatorul an universitar, am avut deosebita placere de a cunoaste cateva zeci de persoane care ofereau spre inchiriere apartamente semi-mobilate pentru tineri provinciali si nu am putut sa ma abtin in a face cateva observatii in ceea ce priveste natura acestor persoane. Proprietarii se impart, in general, in doua categorii: barbati si femei.
Atunci cand tratezi cu un barbat situatia este simpla. De regula acesta iti explica limpede si pe un ton destul de jos ca nu doreste galagie, nu vrea probleme cu vecinii de pe scara si vrea ca la sfarsitul anului apartamentul sa fie in aceeasi stare in care ti l-a lasat. In rest nu trebuie sa-ti faci griji pentru nimic deoarece proprietarul nu va veni niciodata la miezul noptii in vizita sa vada daca nu cumva ai prieteni care pierd timpul pe la tine, nici nu il va interesa ca tu pierzi noptile prin discoteci si zilele prin fata calculatorului. O a doua situatie, deloc la fel de roz, este atunci cand proprietar este o femeie.
Chiar daca proprietarii sunt un barbat si o femeie, de regula tot ea este cea cu care ajungi sa discuti, el fiind incapabil sa fie atat de absurd si cedindu-i ei locul la masa tratativelor. La inceptul discutiei ea este numai zambete iar tu trebuie sa fii cat mai umil pentru a nu-i face cumva impresia ca esti vreun nesimtit arogant deoarece ea nu ar tolera niciodata o asemenea persoana in casa ei. Apoi incepe sa iti umple capul cu tot soiul de reguli, care mai de care mai ciudate si care nu prea o privesc, te intreaba la ce facultate esti, ii spui ca la Politehnica si ea da dezaprobator din cap dupa care mergeti sa iti arate apartamentul. Dupa cum e si normal apartamentul este mic, urat si mobilat fara gust.
Incerci, la fel de umil, sa intrebi daca nu s-ar putea muta patul ceva mai departe de geam ca sa incapa calculatorul si frigiderul un pic mai departe de usa pentru a se putea deschide complet, la care ea ti-o taie scurt si afirma pe un ton imperial: imi pare rau, daca iti convine asa bine dar mobila nu mi-o muti. Incerci sa spui ca i-o asezi la loc inainte sa parasesti apartamentul dar te lovesti de un zid: mobila nu se muta. Cam dezumflat intrebi daca este vreo problema daca prietena ta trece pe la tine, convins ca ea va zambi si va spune: bineinteles ca nu. Ei bine, nu va spune asta. Va mustaci un pic si apoi iti va zice ca mai poate trece cand si cand dar cu limita si sa fii atent sa nu intre oricine in apartament deoarece ei nu ii plac strainii. Tu ii dai replica: Doamna, nu locuiti dumneavoastra aici, locuiesc eu!, ceea ce o face instantaneu sa te treaca in categoria oamenilor prost-crescuti pe care nu ii vrea la ea in casa.
Daca pana la urma reusesti sa o convingi sa bateti palma, poti fi sigur ca, in schimbul celor cateva sute de euro platiti, va veni aproape zilnic in vizita si te va face tot anul sa te simti strain si va avea grija sa ii fii vesnic recunoscator ca nu te-a lasat in drum.
Aceasta atitudine a proprietareselor este, in mare, doar unul dintre modurile de manifestare ale femeilor atunci cand detin puterea, profitind de faptul ca este destul de incomod pentru tine sa te tot muti de colo-colo doar findca proprietareasa este o zgripturoaica. Merita totusi sa incerci, cine stie, poate dai pana la urma si de un proprietar de treaba.
