Nu, nu ne-am transformat in site religios, insa pentru ca a inceput Postul Pastelui si se vorbeste atat despre el, am simtit nevoia sa abordam subiectul. Unii n-ar renunta cu niciun chip la mancarurile preferate, chiar daca ele contin carne, dar multi sunt si cei care tin cu indarjire toate posturile de peste an. Adevarul este ca devine din ce in ce mai usor sa ne abtinem de la carne, avand in vedere ca raioanele cu produse de post sunt in fiecare an tot mai pline. Avem pateu vegetal, margarina, tofu, lapte de soia, ba chiar am intalnit si expresia „carne de post”, asa ca nu vad unde mai este astazi sacrificiul pe care il face un credincios care tine post. Asa ca urmeaza intrebarea normala: cati dintre noi mai stiu ce inseamna postul cu adevarat si cati il tin corect ?
Postul apare, in diferite forme, in toate religiile. Daca noi, ortodocsii, nu mancam produse de origine animala, Ramadanul musulmanilor presupune abtinerea de la orice mancare de la rasaritul si pana la apusul soarelui, pe cand budistii nu mai mananca nimic dupa pranz. Postul apare insa si la catolici, la evrei, la anglicani si nu le era strain nici vechilor egipteni, romanilor si babilonienilor.
In Biblie se fac mai multe referiri la post, atat in Vechiul, cat si in Noul testament. Si Moise, si Iisus, si Daniel, si Pavel, si regele David au tinut post cu diferite ocazii si, desi Biblia nu spune clar ca acesta ar fi o obligatie a credinciosilor, se da de inteles ca asemenea demonstratii de credinta sunt incurajate. Cu timpul, postul a capatat o mare importanta in viata crestinilor, astfel ca azi, el precede sau insoteste toate marile sarbatori. Cea mai importanta astfel de perioada este cea care precede Pastele, acest post fiind cel mai lung si mai restrictiv de peste an, motiv pentru care este numit si „Postul Mare”. Incepe Cu 40 de zile inainte de Paste (atat a postit Iisus inainte de a-si incepe activitatea) si tine pana in Sambata Mare, incluzand si multe zile de ajunare, in care nu sunt permise decat painea si apa, dupa apusul soarelui.
DEX-ul descrie postul ca fiind interdictia de a manca anumite alimente, prescrisa credinciosilor de catre biserica, in anumite zile. El se refera, pare-se, la sensul pe care il dam cel mai des cuvantului pentru ca adevaratul post crestin nu este nici pe departe doar atat.
Din punct de vedere biblic, postul crestin inseamna abtinerea nu numai de la mancare, ci si de la bauturi, somn si sex cu scopul de a te concentra pe dezvoltarea spirituala. Adica iti refuzi placerile trupului pentru a te concentra pe spirit. Si pe rugaciune pentru ca, in Biblie, rugaciunea si postul sunt strans legate intre ele.
De fapt, abtinerea de la mancare este ultimul lucru pe care se concentreaza un crestin adevarat pentru ca exista persoane care din motive de sanatate sunt scutite de postul alimentar (diabeticii, batranii), dar asta nu inseamna ca nu tin post. Poti fi un bun crestin si cu halca de carne in farfurie pentru ca poti renunta la alte placeri ale trupului. Ideea de baza a postului este sa renunti la ceva pentru a te putea concentra mai mult pe rugaciune. Chiar simplul fapt ca scoti televizorul din priza pentru 40 de zile poate fi un post eficient.
Postul, ca si rugaciunea si milostenia, nu este un motiv de a-ti transforma credinta intr-un spectacol public. Rolul lui nu este acela de a atrage atentia sau laudele oamenilor. De fapt, dupa Noul Testament, Iisus isi incurajara credinciosii sa ascunda suferinta trupului in timpul postului pentru ca Dumnezeu vede credinta chiar daca ea este ascunsa oamenilor din jur. De asemenea, postul nu este o metoda de a slabi. Daca pornesti de la ideea ca „tin post si mai slabesc si cateva kilograme”, ai inteles gresit sau nu ai vrut sa intelegi corect ideea si rostul postului.
Postul nu se tine cu pate vegetal, soia, tofu si alte delicatese venite de la mii de kilometri, ci asa cum il tin calugarii, cu borsuri de legume, cartofi fierti, fasole, paine si apa. Postul nu este un regim, nu este o dieta, nu este o pedeapsa. Este un act spiritual, un exercitiu de renuntare la cele trupesti si lumesti. Postul crestin adevarat inseamna foame, umilinta, iertare, cainta, rabdare, infranare. Inseamna a-i ingadui trupului sa devina slab pentru ca spiritul sa devina puternic.
Intr-o lume moderna, in care s-a pastrat un singur sens al postului, acela de abtinere de la mancare, aceasta practica a devenit un sacrificiu fara rost. In momentul cand se trage linie si se incheie socotelile, cat va conta faptul ca pentru o anumita perioada am inlocuit pateul normal cu cel vegetal? Cat va conta faptul ca am mancat margarina vegetala, si nu unt, in timp ce ne gandeam cu jind la avutia aproapelui? Si, daca am inceput seria intrebarilor, imi mai vin in minte cateva. Cati dintre cei care tin post practica si abstinenta sexuala? Cati reusesc sau cati se gandesc macar sa-i ierte pe cei care le-au gresit? Cati se abtin de la barfa? Cati isi cer iertare pentru greselile facute? Cati se roaga zilnic? Cum se impaca postul cu ultimele stiri mondene, cu pozele din tabloide si alte preocupari la fel de lumesti? Cum se impaca postul cu Martisorul si alte sarbatori, pagane la origine?
