Patriotismul – o ciorba reincalzita de multi

In ultimele doua-trei saptamani, au inflorit campaniile care vor sa arate ca noi, romanii, suntem buni, creativi, generosi, inteligenti, profesionisti, frumosi si de succes. Incepand cu campania Rom desfasurata pe bloguri, continuand cu cea de la Antena 3, intitulata Romandria, in cadrul careia oamenii sunt invitati sa spuna ce romani i-au facut sa se simta mandri, si terminand cu cea propusa de trustul Realitatea Catavencu ce lasa deoparte tonul grav si se concentreaza pe aspectul comic, media colcaie de mesaje pozitiviste, menite sa dea un lustru sclipitor-sclipitor zilei de 1 Decembrie.

Inteleg nevoia expunerii de lucruri frumoase. Dar toata miscarea asta imi pare cumva artificiala. Daca stii ca esti bun, daca ai constiinta propriei valori, nu tii s-o afirmi singuri. O fac altii in locul tau.

Nu stiu daca populatia are intr-adevar o nevoie reala sa raspunda, in acest fel, imaginilor sumbre in care este prezentata Romania in presa din occident si nu stiu nici daca asta e cea mai potrivita cale. La sfarsitul zilei, cand se trage linia, oricate vorbe frumoase am tese noi, faptele si statisticile sunt cele care vorbesc. De fapt, in ultimul timp, am ajuns un fel de subiect perpetuu de glume si gaguri in emisiuni de divertisment. Nu stiu daca suflul asta nou, de mandrie si inimi plesninde, se va intinde si dupa ziua nationala sau se va stinge, pleostindu-se ca un sufleu prost facut.

Vrand, nevrand insa, toata avalansa asta care striga din toti rarunchii “suntem mandri sa fim romani”, asta in timp ce in vreun colt de Europa, sigur cineva, chiar in acest moment, evita sa vorbeasca romaneste pe strada de teama ca va fi recunoscut si i se vor adresa priviri suspicioase, cum spuneam, toata avalansa asta m-a facut sa ma gandesc la ce inseamna patriotismul pentru mine acum, aici in zilele noastre.

Este clar ca patriotismul in zilele noastre nu mai presupune aceleasi lucruri ca la inceput de secol XX, de exemplu. Din fericire, nimeni nu ne mai cere sa luam baioneta in spinare, nici sa pansam ranile soldatilor pe campurile de batalie, nici sa ne lasam torturati in inchisori pentru ca am gandit diferit. Asa ca, odata ce este eliminat riscul pierderii propriei vieti, cum mai poate fi cuantificat, masurat, probat patriotismul nostru?

In ceea ce ma priveste, a fi patriot inseamna a fi un bun cetatean. Iar asta presupune:

1. A-ti plati impozitele. Degeaba lacrimezi cand auzi “Desteapta-te, romane” daca, trei minute dupa aceea, planuiesti o mica frauda. Si nu, nu doar marii bogati, nu doar Patriciu, Becali, Vantu trebuie sa se achite de obligatii, ci noi toti. Un popor evazionist nu-si iubeste tara. Veti spune ca nu are sens sa platim impozite atata timp cat bugetul este impartit si subtilizat prin coruptia de la varf. Atata timp cat licitatiile sunt in continuare masluite, privatizarile realizate in defavoarea Romaniei si spre profitul unor asa-zis afaceristi. Aveti dreptate. Numai ca alegerea apartine constiintei noastre si hotia altuia, chiar daca mult mai insemnata cantitativ, nu o scuza pe a noastra.

2. A respecta legile statului in care traiesti.

3. A te purta civilizat, a respecta mediul, a-i respecta pe ceilalti si a intelege ca toate astea nu sunt doar clisee. Ele sunt realitati in alte locuri.

4. A-ti face bine treaba acolo unde activezi, indiferent de cat de putin important ti-ar parea domeniul.

5. Sa-ti educi copiii in spiritul respectarii legilor, sa-i inveti ce este respectul, sa nu propovaduiesti “valorile smecheriei”, sa nu mai gasesti atuuri “descurcaretilor”. Sa nu te lasi molipsit, sa nu te lasi contaminat de supraexpunerea stridentelor, prostului gust si sa nu incepi sa le iei drept normalitate.

6. Sa-ti accepti istoria cu bune si cu rele, fara sa incerci sa pacalesti balanta intr-o parte sau in alta. Sa-ti cunosti istoria si sa stii ca mistificarea este un deserviciu. Romania nu trebuie rasfatata in metafore ieftine si hiperbole ca un domn Goe. Romania trebuie privita realist, nu mistic. Exagerarile, fie ca sunt intr-un sens, fie ca sunt in cel opus, impiedica progresul. Un diagnostic corect, onest ajuta. Realitatea nu trebuie privita ca injurie.

Cam asta inseamna patriotism pentru mine. Nu inflamari, nu racnit din toti rarunchii. Asta ne solicita, asta ne pune acum la incercare. Sa respectam regulile jocului in ciuda exemplelor pe care ni le ofera liderii nostri. Rezistenta prin corectitudine. “Va tine”?

La multi ani, Romania!