Stiti ca, in ultimul timp, mallurile si-au extins rolul de centre de cumparaturi si au devenit un soi de biserica a familiei moderne. Si cum femeile predominau in veche oranduire, tot ele bat matanii prin magazine cu maxima cucernicie duminica de duminica si in noua organizare a cultului.
Biserica traditionala insa s-a uitat cu ochi lacramosi si strane pustii dupa pierderea oitelor si reorientarea lor spre templele cu gresie si multiplexuri. Si s-a intrebat „ce au ei si noi, oastea Domnului, n-avem?”. S-au dus in altar, in naos si pronaos si lamurirea a venit rapid: pantofi.
Initial s-a venit cu ideea infiintarii unui stand cu pantofi, chiar langa cel cu lumanari si iconite. Dar, cum biserica refuza sa se lase tarata in comertul dezgustator, si-a dat seama ca astfel ar risca sa fie confundata cu o, Doamne, apara, pazeste si fereste, afacere si nu vrem sa se intample una ca asta, nu?
Asa ca uitati, stimate enoriase smintite de glamul mallurilor, cu ce solutie a venit o parte a clerului din Taiwan.
A facut o biserica in forma de pantof. Brusc injuratura usor puerila „Baga-mi-as picioarele in anafura ma-tii” a capatat alte valente. Sa-ti bagi picioarele intr-o cladire bleu ciel, bleu bebelus sau ce fel de bleu e asta a devenit deodata ceva dezirabil, practicat in lumina zilei, total acceptabil social.
Iata cum se-nalta, danda. Femei, veniti cu monturile si bataturile voastre.
Comunitatea s-a adaptat. Vazand ca femeile s-au indepartat de cele sfinte, n-a gasit alta modelitate de a le aduce inapoi decat sa le dea o replica la scara mult marita a celebrului condur al Cenusaresei. Condurul este in sticla si contine o dubla promisiune: raiul seamana cu un magazin de pantofi si, oricat ai avea piciorul, tot incapi, deci, te vei marita.
Pantoful-biserica sau biserica-pantof, cum preferati, are 17 metri inaltime si a fost ridicat in doua luni. Inaugurarea va avea loc luna viitoare, iar Zheng Rongfeng, purtatorul de cuvant, a precizat ca biserica va avea mai multe elemente din universul feminin. Si anume: scaune pentru cei indragostiti, biscuitei si prajiturele.
Ma declar uimit de cum s-a apelat la unul dintre cele mai puternice simboluri ale societatii de consum – pantofii, despre care stim ca nu sunt niciodata indeajuns – pentru a sprijini o intoarcere la cele sfinte. Apoi, ma declar incantat ca femeile pot fi momite cu biscuiti si prajituri, ca Hansel si Gretel in casuta de turta dulce din poveste.
Am totusi cateva sugestii pentru aceasta biserica si publicul ei tinta. Pentru ca asemanarea cu mallul sa nu se opreasca aici, pentru ca nu ne plac lucrurile facute pe jumatate, propun urmatoarele:
– un mic solar. Pentru ca perioada intre doua rugaciuni sa nu se iroseasca, propun sedinte de bronzat de un minut-doua.
– scaunele sa fie inlocuite cu fotolii de masaj. Cat asculti predica, nu risca sa-ti tonifiezi fesele.
-mici separeuri pentru barfele care nu suporta amanare.
– Servicii de manichiura expres oferite bonus la trei acatiste date.
In speranta ca inaltii clerici taiwanezi vor constitui o inspiratie pentru clericii ortodocsi, abia astep sa ne vedem in toc, la o rugaciune, o manichiura si un cappuccino. Amin.
