Ce este normalitatea? Este un lucru absolut sau o interpretare a fiecaruia? Oamenii sunt obisnuiti sa puna destul de usor eticheta, afirmand despre anumite persoane sau lucruri ca sunt fie normale, fie anormale. In genere, ne grabim sa tragem concluzii fara a sta prea mult pe ganduri sau a judeca mai profund.
Normalitatea sau anormalitatea isi gasesc locul pretutindeni. Asa se intampla si in cazul sexului sau, mai degraba, a celor ce au o orientare sexuala diferita de a noastra, de a majoritatii, pentru ca oamenii inteleg prin majoritar si normal! Subiect tabu, pana la un moment dat, in societatea noastra, lucru rusinos si murdar, despre care nimeni nu vorbea. Toata lumea se ferea, se ascundea, copiilor li se puneau mainile la ochi de catre parinti in momentul in care se desfasurau scene de acest gen, iar biserica il considera un pacat.
Dupa anii ’90, fenomenul a luat amploare si in tara noastra si astfel persoanele homosexuale au inceput sa isi afirme liber preferintele. Lumea a fost atunci oarecum zguduita, scandalizata si socata, nu neaparat pentru faptul in sine, ci din cauza numarului foarte mare de adepti, ca sa spunem asa. Dintr-o data, parca o perdea ni se ridica de pe ochi si, astfel pentru prima oara, vedeam realitatea cu care ne confruntam.
La inceput, oamenii au avut intentia sa se fereasca de homosexuali sau lesbiene de parca acestia ar fi fost niste persoane bolnave, iar bolile lor se transmiteau la simpla interactionare a privirilor. Nutreau fata de acestia sentimente de teama si isi ascundeau copiii de ei. De foarte multe ori, s-a facut o greseala imensa, confundandu-i pe acestia cu pedofilii. In scurt timp, aceste persoane au fost nevoite sa se ascunda din nou de ochii curiosi ai multimii, ai majoritatii „normale”. Deja marginalizati si respinsi de societate, fiecare a incercat sa isi gaseasca refugiul in alta parte. Au luat nastere fel si fel de baruri, cafenele, cluburi exlusiviste unde acestia se puteau exterioriza cu adevarat. Era clar ca homosexualii nu erau niste persoane libere! Cel putin, nu se puteau comporta liber, nu isi puteau afirma propria identitate sexuala. Tot timpul stigmatizati, nici in prezent nu se stie daca ei si-au castigat cu adevarat macar drepturile fundamental-umane.
Doar pentru ca ei nu sunt ca noi, nu inseamna ca trebuie sa ii manjim cu injurii, jigniri sau sa fim anti-sociali. In ciuda imaginii prost create, acesti oameni pot fi fiinte absolut normale, integre, pot avea aceleasi obiceiuri, nevoi si activitati ca si noi. Si ei au nevoie de afectiune, de atentie si, mai ales, de intelegere.
Daca stam sa facem o mica incursiune in istorie, vedem ca homosexulitatea sau sodomia, cum mai era ea numita, a existat inca din cele mai vechi timpuri. Prezenta pe toate continentele si in toate cele trei mari religii monoteiste (crestinism, islam si iudaism) era resimtita de catre toate categoriile de persoane. In unele tari cum ar fi China sau Japonia, era privita cu ochi buni atata timp cand nu exista silirea, adica violul. In Grecia antica, era un lucru obisnuit ca barbatii sa intretina relatii cu baietii mai tineri, insa asa cum spun scrierile sa „ii iubeasca”. Nici aici nu era permis violul, iar relatiile sexuale se intretineau in genere pana la varsta maturitatii acestora, adica pana in momentul in care le crestea barba. Foarte multi artisti ai momentului care se pare ca au practicat si ei acest tip de amor au scris despre legaturile fizice si emotionale care existau intre barbati: Leonardo Da Vinci, Michelangelo sau Machiavelli au facut in operele lor referiri directe asupra faptului.
Se stie clar ca orice om, indiferent ca este barbat sau femeie are intr-o masura mai mica sau mai mare atractie spre persoane de acelasi sex. Fie este o atractie pur fizica, sexuala, fie mai mult decat atat. Asta nu inseamna ca acest lucru ne defineste ca gay ori lesbiene si nici macar ca bisexuali. Este o atractie pe care trebuie sa invatam sa o controlam, sa ne obisnuim cu ea, dar mai ales sa o acceptam si sa intelegem ca este fireasca.
Pentru unele tari cum ar fi Olanda, relatiile intre persoane de acelasi sex au devenit obiceiuri cotidiene si au fost acceptate oficial. Din anul 1940, comunitatea gay din aceasta tara a fost recunoscuta, iar in 1960 s-a introdus pachetul de legi Hollandisjf Homojfillia, ce sustinea toleranta fata de aceasta minoritate sexuala. In 1980, au loc primele parteneriate homosexuale, iar in 1997 Olanda devine prima tara din lume care oficiaza casatoriile intre homosexuali. Desi persecutati de-a lungul timpului, acesti oameni se pare ca si-au gasit refugiu in aceasta tara si astfel numarul imigrantilor a crescut simtitor.
Europa Centrala, dar si Romania au fost si raman mai reticente in ceea ce priveste aceste practici, denumindu-le inca perversiuni. Incepand cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza pana la aspra conducere a lui Carol al-II-lea si sfarsind cu dictatura lui Nicolae Ceausescu, homosexualii au fost tot timpul persecutati, inchisi sau eventual folositi de catre securitate in diferite scopuri, santajandu-i ca vor spune adevarul despre ei. Fiindu-le frica sa nu fie inchisi, acestia acceptau de cele mai multe ori acest compromis. In prezent, codul penal nu mai incrimineaza homosexualitatea, insa casatoriile intre membri de acelasi sex nu sunt permise.
Despre adoptiile de copii in randul homosexualilor, nici nu se poate pune problema, cel putin la noi in tara. Autoritatilor si nu numai le este frica ca nu cumva acestia sa aiba asupra copilului o influenta nefasta. Uneori intervine si frica de a nu-l supune pe acesta unor perversiuni sexuale, dat fiind faptul ca nu este copilul lor biologic. Aceasta „anomalie” sexuala, deoarece asa a fost denumita de catre unii, se considera ca provine dintr-o labilitate psihica sau vreun dezechilibru emotional, pe care este posibil ca persoana in cauza sa il fi simtit in decursul copilariei. Faptul ca sunt homosexuali se pare ca face sa le fie pusa la indoiala si integritatea morala. Daca stam sa ne gandim bine, este o idee irelevanta si asta datorita faptului ca, daca presupusele riscuri chiar ar fi reale, ele s-ar putea intampla si in cadrul unei familii de heterosexuali care adopta un copil.
Nu este usor de suportat faptul ca fiul tau, de exemplu, este gay sau fiica ta lesbiana, insa de foarte multe ori parintii gresesc insuflandu-le acestora sentimentul vinovatiei, al frustrarii, al inferioritatii. In acel moment, acestia se simt respinsi, iar de multe ori inceteaza orice fel de relatii cu familia care oricum nu ii intelege, iar in anumite cazuri ii reneaga. Pe de o parte, este de inteles si reactia parintilor. Acestia au trait alte vremuri si au o mentalitate destul de diferita fata de generatia tanara. Sunt foarte multe sentimentele pe care acestia le indura. Pentru ei, aceasta categorie de oameni este diferita, poate ciudata in conceptia lor. Au de infruntat rusinea, insa si sentimentul ca ei, ca parinti, au esuat in educatia si cresterea copilului. Poate ca nici noua nu ne-ar veni tocmai bine ca odrasla pentru care ne facusem atatea planuri si in care investisem atatea vise va avea sa devina altceva.
Ganditi-va insa daca iubitul sau iubita v-ar insela, dar ati afla ca a facut-o cu o persoana de acelasi sex ca el/ ea. Mare v-ar fi mirarea, de acest lucru sunt convinsa. Insa este o situatie in care probabil majoritatea ar fi intr-o oarecare masura socati. De obicei, ne intalnim cu situatii in care amantul sau amanta este o persoana de sex opus. Probabil ca nici nu stii daca te poti simti sau nu geloasa ori ranita. Ar fi chiar interesant sa auzim parerea unor oameni care au fost inselati cu o persoana de acelasi sex! Cum au reactionat acestia si ce au simtit sau cum ar reactiona daca ar afla.
