In Olanda, 28% dintre nasteri au loc la domiciliu. Si asta nu se intampla pentru ca a intarziat ambulanta. Nici pentru ca oamenii nu au asigurari medicale. Nici pentru ca sunt “salbatici†si ignora beneficiile medicinei moderne. Ci pentru ca asa au hotarat mamele si tatii. Profilul mamei care hotaraste sa nasca acasa indica o situatie materiala buna, studii superioare si preocupare pentru un mod sanatos de viata, y compris ecologie si apetenta pentru tot ce inseamna organic.
Ne aflam intr-o situatie paradoxala. Stiu ca pe multe dintre noi, mai ales cele fara copii – intre care ma numar si eu, povestile cu nasteri au darul de a ne speria. Incercam aproape toata viata, fara succes, bineinteles, sa ne imaginam dureri sfasietoare, pe care le percepem ca pe ceva inuman, medieval, mai mult decat am putea suporta cu siguranta. Si atunci, mai ales in Romania, ne incalzim cu gandul unei cezariene (suntem tara cu cele mai multe operatii de cezariana efectuate la cerere, nu din necesitate) sau, cel putin, al unei epidurale. Medicina nu a facut in ultimele decenii decat sa ne indeparteze cat mai mult de natura si sa ne usureze sarcina, punandu-ne la indemana instrumente care usureaza considerabil drumul spre miracolul maternitatii.
Ei, si dupa perfectionarea tuturor acestor instrumente care au ajuns sa garanteze scurtarea considerabila a travaliului, intr-o epoca in care femei la prima nastere ajung sa isi tina in brate fiul intr-o ora de la intrarea in spital, in tarile din vest exista un puternic curent care militeaza pentru intoarcerea la “nasterea naturalaâ€, care nu are loc intr-o sala de operatii, ci la tine acasa, in dormitorul conjugal sau in sufragerie. Ca pe timpuri. Numai ca acum sotul nu te mai lasa singura cu moasa, intrand emotionat la sfarsit, dupa ce fasele murdare de sange au disparut si cordonul ombilical a fost si el indepartat, temator, dar gata sa-si preia responsabilitatile de tata, ci ramane langa tine si intelege ca paternitatea a inceput deja, cam atunci cand spermatozoidul dumnealui s-a intalnit in mod fericit cu ovulul tau.
Sunt constienta de faptul ca pe multe dintre voi va oripileaza ideea unei nasteri acasa. Si ca v-ati simti ingrozitor de izolate, de lipsite de ajutor, nevoite sa infruntati singure un monstru. Asta se intampla poate si pentru ca asa am fost invatate sa gandim. Sa percepem graviditatea si nasterea ca pe niste boli cu fructe frumoase insa. Si sa ne pregatim ca atare pentru ceva ce cauzeaza convalescenta. Sigur, nasterea acasa nu se adreseaza celor care au probleme in timpul sarcinii. Atat mama, cat si copilul trebuie sa aiba o stare de sanatate perfecta pentru nasterea la domiciliu. Si cel mai sigur ar fi probabil ca mama sa nu fie la primul copil intrucat atunci creste riscul aparitiei de probleme in timpul nasterii.
Cel mai puternic argument este cel referitor la confortul mental al mamei. Exista specialisti care sustin ca procesul nasterii decurge mult mai usor atunci cand mama simte ca este intr-un mediu familiar, nu intr-unul asociat, asa cum este spitalul, cu afectiunile, cu boala si suferinta. Pe de alta parte, exista temeri intemeiate in privinta contactarii unor microbi sau virusuri chiar din mediul spitalicesc. De asemenea, mama decide singura cum vrea sa nasca, din ce pozitie, in ce loc. Nu se mai supune directivelor medicilor si isi asculta corpul, are incredere in el. Procesul nu este grabit pe cale chimica, iar dupa nastere copilul este pus la sanul mamei imediat, ceea ce nu se prea intampla in clinici.
Desigur ca mama nu este complet lipsita de asistenta medicala, fiindu-i alocata o moasa specializata in nasteri acasa. Moasele sunt pregatite sa intervina in cazuri de distocie a umarului (atunci cand nou-nascutul ramane prins in osul pubian al mamei, ramanand blocat pe canalul de nastere), hemoragii postnatale, rupturi ale tesuturilor perineului sau pot administra oxigen. Sunt pregatite sa intervina si cu suturi sau operatiuni de resuscitare a nou-nascutului, sa administreze oxitocina sau alte substante pe care le au asupra lor.
Nu-mi fac “griji†ca acest curent, al nasterilor acasa, ar putea castiga prea multe adepte in Romania. Din motive cat se poate de evidente. La noi, nasterea naturala – inclusiv in spital – este descurajata. In schimb, cezariana devine practica generala, si nu exceptia pe care o impune o urgenta medicala. Pe langa mamele neinformate, o contributie esentiala o au si medicii. Carora cezariana le este mult mai convenabila. Atunci cand nasti natural, daca nu-ti este provocat travaliul, nu exista un control asupra momentului in care nasterea va avea loc. Or, la cezariana, se merge pe practica programarii. Ca atunci cand mergi la dentist. Medicul nu e nevoit sa plece noaptea de acasa pentru a raspunde capriciilor naturii care le fac pe mame sa nasca la ore nepotrivite. De asemenea, responsabilitatea revine si Ministerului Sanatatii care ar trebui sa controleze mai atent statisticile privitoare la operatiile de cezariana. Acestea sunt oricum mai costisitoare decat nasterile naturale. Exista clinici in care procentul nasterilor prin cezariana este de peste 80%. La nivelul capitalei, se vorbeste despre 70%. Procente alarmante daca ne gandim ca in vest el nu trece de 15% nici in sistemul de stat, nici in cel privat. Asa stand lucrurile, romancele care nasc natural ajung sa fie privite ca niste eroine. La capatul celalalt, stau cele care le catalogheaza ca inapoiate, ca fiinte fara educatie, care prefera sa se tortureze singure. Si de altfel, exista un intreg sistem medical care le trateaza ca atare. Femeile care aleg sa nasca natural ajung sa regrete decizia luata tocmai datorita insolentei si umilintei cu care sunt tratate in momentul nasterii in spitalele romanesti.
In ceea ce priveste studiile, rezultatele sunt adesea contradictorii. Unul dintre ele, cel realizat in Statele Unite pentru Maine Medical Center, spune ca procentul mortalitatii nou-nascutului la nastere este de doua ori mai mare in cazul nasterilor acasa 0,2% fata de 0,09% in cazul nasterilor din spitale. Nici pozitia asociatiilor de medici nu este similara. In timp ce organizatiile profesionale de ginecologi si obstetricieni din Statele Unite ale Americii si Australia descurajeaza apelul la aceasta practica, cele din Marea Britanie o sprijina. Organizatia Mondiala a Sanatatii preia o pozitie de neutralitate, aparand dreptul mamei de a opta pentru ce fel de nastere considera ca ii este potrivit.
