Ca sa vedeti ca nu sunt asa de rau precum par, astazi, furat de o dispozitie pasagera, sper eu, am hotarat sa recunosc in mod public un fapt simplu: voi nu va nasteti cu o inteligenta mai mica decat a noastra. Natura este dreapta, chiar milostiva, in multe cazuri, ne inzestreaza pe toti, femei si barbati deopotriva, cu aceleasi calitati. Numai ca voi hotarati sa va canalizati darurile catre alte directii. Si asa ajungem sa irosim „bogatiile naturale”.
Si, sa nu uitam, acestea intra in categoria celor perisabile, consumandu-se pe zi ce trece, devenind din ce in ce mai anemice, pana cand ajungeti acea planta de Mall, cu telefonul agatat de ureche si barfa atarnandu-i de buze.
Nu aveti cum sa evoluati atata timp cat aria preocuparilor voastre se intinde pe cuprinsul unei reviste glossy. Citind horoscopul, nu aveti cum sa scoateti pe piata urmatorul mare roman al deceniului, numai bun sa fie nobelizat.
Singure ati ajuns in aceasta stare. Nu, domnisoarelor, sunteti 100% responsabile de situatia voastra prezenta. Nu ne mai puteti acuza pe noi, acum beneficiati de educatie, nu mai trebuie sa stati acasa ca sa pliviti ogorul de napi si sa-i alaptati pe cei mici. S-a terminat cu privarea de sanse. Caci acesta este motivul invocat de toate femeile in disputele mele cu ele. Se plang, sperand poate sa-mi stoarca o lacrima: „Vreme de mii de ani am fost sub domnia cruda a penisului, am fost private de drepturi, de-asta nu s-au ridicat dintre noi artisti si oameni de stiinta celebri”. Iata, acum le aveti pe toate. Si ce faceti cu aceste cuceriri, pe care incep sa ma indoiesc ca le-ati merita?
Inainte vreme, cel putin, va indeplineati rolul impus de societate. Cu alte cuvinte, aveati un rost, un aport, contribuiati cu ceva la mersul lucrurilor. Sa cresti un copil, sa tesi un covor, sa pregatesti o oala de mancare nu era nimic lipsit de onoare. E mult mai putin onorabil sa nu stii sa faci nimic, dar sa te numesti carierista. Sa te superi daca-ti cer sa pregatesti micul dejun pe motiv ca eu nu stiu ca tu nu mai esti sclava (de acord, dar nici nimic altceva nu esti), ca tu muncesti, ca ai alte preocupari si fiertul unui ou te umileste ingrozitor? Sa te lauzi ca ai facultate, sa te inscrii si la master, dar sa citesti Libertatea?
Daca ti-ai cumparat un Apple, pantofi cu tocuri cui si un taior, nu esti femeie de afaceri. Cum sa-ti explic eu tie ca o un laptop lucitor, chiar roz fiind, niste pantofi cu pret de salariu mediu pe economie si taiorul batos nu inseamna o infuzie de competenta? Ca ar trebui sa investesti la alt capitol? Ca figura acra pe care ti-o compui cu grija atunci cand pasesti in sediul firmei, raspunsurile repezite, vocea care zgaraie mai ceva ca o unghie pe tabla nu-ti castiga respectul? Si nici teambuildingurile incheiate in exces bahic, cand masca scortoseniei ti s-a topit pentru a face loc celei a vulgaritatii, dorind sa-ti arati fata umana, pentru ca tu doresti sa fii si placuta, nu numai autoritara?
Cum sa te fac sa intelegi ca nu esti decat un ambalaj? Ca poti fi luata si folosita o data si ca, din pacate, nu poti fi reciclata, urmand sa poluezi pe mai departe alte creiere feminine, cu parerile tale “”mancipate”, viciate de gustul acru al ratarii?
Femeia de azi nu e nici mama, nici sotie, nici carierista veritabila, nici om de stiinta. Ea nu e nimic decat o gaunosenie, un spatiu mai mult gol, unde rasar din cand in cand, fara motivatii si fara ratiuni reale, tot felul de inutilitati, de obiecte bizare, stupide, a caror folosire este absconsa, plutind pe un lichid, ca legumele intr-o supa lunga. Este un cvasi-vid, similara papusii gonflabile, pacat ca nu are un buton de on si unul de off. Am putea s-o lasam sa respire numai cat este necesar, sa nu mai consume resursele si asa in scadere ale planetei. Prin „culoarele” pustii plutesc in deriva ambalaje de cosmetice, barfe, unghii si gene false, vise marete cu silicoane si buze colagenate, cure de slabire esuate, ca intr-un canal colector. Ingredientele consomeului apar cumva disparate, nu pare sa exista o legatura prea solida intre ele, insa se lasa duse de acelasi vartej. Si, undeva, naufragiata pe un tarm abandonat, se afla o mare drama si o crunta sfasiere: oare sa fiu „nevestica” din prima sau sa ma prefac carierista, feminista pentru a sfarsi mai apoi ca nevestica?
Nu va lasati pacaliti. Si cele care-si permit sa-si cumpere singure salatica si apa plata viseaza la ziua cand nu vor mai fi nevoite sa intinda mana catre portofelul propriu si sa achite partea lor de nota pentru ca vor sa demonstreze cat de independente sunt, cat de vrednice de respect, nu ca „proastele alea”. Destinul lor le este inscris in ADN. Oricate scoli ar face, oricat de lunga ar fi functia de pe cartea de vizita, oricate sutiene ar arde pe strazi, tot spre asta tind, tot spre asta tintesc. Difera doar calea.
