Care-i treaba cu romantismul, m-am intrebat de multe ori. De ce inainte de orice, de a iesi la masa, de a te catara pe munte, de a face sex, de ce trebuie sa-ti iei un ragaz si „sa fii romantic”? Cand a ajuns o calitate sa faci complimente naturii si sa inalti osanale unui copac si unui pescarus?
Nu stiu, dar va spun: face parte din ritualul de imperechere. Asa cum pitigoiul isi „tapeaza” penele, cum lebadoiul pleaca ciocul spre apa, cum liliacul se loveste bezmetic de peretii pesterii, noi trebuie sa ne schimonosim si sa punem, fortat, un semn egal intre dulcegarie si sensibilitate, intre sirop si… un single malt.
Apoi, am gasit o corespondenta chiar in modul in care suntem construiti din punct de vedere anatomic. Noi, liniari, unghiulari, erecti. Ele, moi, rotunde, pline de curbe. Nu se pot deplasa in linie dreapta catre ceva desi stiu, cel putin teoretic, ca e cea mai scurta cale. Nu. Drumul cu ele trebuie sa fie plin de ocolisuri, de rotocoale, chiar daca riscam sa ajungem in acelasi punct din care am plecat, in niciun caz nu vom comite pacatul de moarte de a merge direct la tinta. Urmeaza dansul si maimutareala.
La fel de greu le pica si sinceritatea. Vedeti articolul Iarinei, Minte-ma frumos. Asta e una dintre primele lectii pe care le invatam. Joaca. Ele se prefac, simuleaza o curiozitate sincera, noi, daca vrem sa ne vedem cu sacii in caruta si cu tanga pe podea, simulam seriozitatea raspunsului. Da, e o abilitate sociala asta, cum sa minti o femeie cu succes. Nu mai e ca pe timpurile pesterilor, cand lucrurile stateau mult mai simplu, iar castigatorul lua vanatul si femeia. Acum, parafrazand o piesa de rahat, “the best liar takes it all”.
Nu e asa simplu cum ar parea. Pentru ca, desi in mare regula e aceeasi, femeile se impart in mai multe categorii de mintite si fiecareia dintre ele trebuie sa-i ghicesti mediul caruia se revendica si regulile aferente.
1. Femeia-tamaie. O luam asadar crescator. E femeia cea mai apropiata stadiului de licheni. E femeia-mobilier, femeia-fir de garoafa in vaza de cristal mostenire de familie. La ea, merge cam orice. Important e s-o tii de mana si sa-i promiti intruna ca totul va fi bine. Ca tu vei lua greutatea lumii ei pe umerii tai cei vanjosi si ca ea nu are altceva de facut decat sa respire in jurul tau si sa-ti lumineze diminetile, infrumuseteze serile ca neonul de discoteca de tara. Folositi cuvinte simple, telenovelistice. E femeia careia trandafirii rosii i se par cele mai cele flori si pentru care culmea rafinamentului e un pahar de angeli de piersici.
2. Femeia-strecuratoare de paste. Apa de ploaie. Ea stie ca o minti, dar e dependenta de asta. Poti indrazni orice, poti fi mai productiv decat un autor sf de geniu. Nu conteaza, e o adictie, e un animal flamand in ea care trebuie hranit. Pe termen lung, operatiunea e obositoare si, in timp, iti vei da seama ca, desi credulitatea ei parea un miracol la inceput, care facea din ea o prada usoara, te abtii cu greu sa-i administrezi o serie de socuri electrice. Nu iti recomand, tot tu va trebui sa o consolezi dupa aceea si sa-i spui ca e in parametri normali. Are mintea lavabila.
3. Femeia-ciur des. Aici, trebuie sa fii la curent cu ultimele tendinte in materie. Se practica minciuna hipstereasca. Amestec de Houellebecq (da, da, invatati sa-i pronuntati bine numele), Leonard Cohen (ati vazut si pe aici cum suspina la cea mai marunta virgula a lui) si ceva Kings of Leon. Arata-i ranile, dar pastreaza-ti postura verticala. Fii in plina hemoragie, dar tine-te pe picioare. Sufera, dar nu sucomba si ai grija ca in timpul asta sa fii si cu cardul plin.
