Martie este prima luna a primaverii. Odata cu ea, isi fac loc diferitele simboluri: martisorul care poate lua diverse forme, de la trifoi cu patru foi, cosar, potcoava sau ghiocel (floarea vestitoare de primvara), snurul alb cu rosu. Odata cu legarea snurului de mana, se spune ca este bine sa iti pui o dorinta. Acesta se poarta pana cand infloreste primul pom, iar atunci trebuie sa fie rupt de la mana de un baiat si legat de ramurile arborelui. Alte obiceiuri spun ca snurul se tine pana cand vin primele berze.
Dar cum a inceput totul? Daca ar fi sa ne luam dupa istorici, traditia e veche de vreo opt mii de ani. Se spune ca martisorul simbolizeaza primavara, prospetimea, victoria binelui asupra raului. Rosul se vrea a fi in legatura cu anotimpul cald care tocmai incepe, albul, cu iarna care sta sa plece. Pe vremea dacilor, se purtau pietricele rosii si albe insirate pe o sfoara. Un obicei oarecum apropiat zilelor noastre, era ca fetele sa isi atarne de snur banuti pe care, mai apoi, ii prindeau in copaci. Insa snururile acestora erau formate din alb si negru, nicidecum alb si rosu. Cu monedele agatate in pom, tinerele isi cumparau cas pentru ca pielea lor sa ramana alba si curata tot anul.
Din obiceiurile vremii de atunci, a ramas micul dar, legat cu snurul colorat in alb si rosu numit martisor. Si, pentru ca traim intr-o societate de consum, oferta de martisoare se diversifica de la an la an. In zilele noastre, din pacate, simplul gest de a face cuiva cadou un martisor simbolic s-a pierdut. Venirea primaverii este acum marcata de cadouri substantiale. Aproape ca este desuet sa te mai duci la cineva foarte apropiat cu un ghiocel sau o potcoava. Acum cadourile de martisor sunt reprezentate de daruri precum bijuterii din metale pretioase, articole vestimentare sau, de ce nu, chiar excursii scumpe.
Daca tot vorbim despre Martisor, haideti sa risipim si misterul din jurul lui si sa ii dezvaluim identitatea sau macar una dintre variante. Ai auzit de Baba Dochia? Cu siguranta o stii din povestea Dragobetelui. Aceasta batrana se spune ca avea o fiica vitrega (in alte povestiri, nora ei). Intr-o zi friguroasa de iarna, a trimis-o pe aceasta la rau sa spele o haina foarte murdara (sau un ghem de lana neagra, conform altor povestiri). Ajunsa la rau, fata s-a speriat teribil atunci cand a vazut ca haina nu numai ca nu se curata, dar se murdarea mai rau. Si tocmai atunci cand plangea in hohote, a aparut el, Martisorul. Un tanar frumos care i-a oferit o floare proaspata si si a trimis-o acasa, linistind-o. Cand a ajuns acasa, fata a constat cu stupoare ca haina era alba ca zapada. Baba Dochia a ramas muta de uimire si, vanzand-o pe aceasta cu floarea de la Martisor prinsa in par, a crezut ca a venit primavara si astfel si-a luat oile si a pornit-o spre munte.
Pe masura ce zilele treceau, afara se facea cat mai cald, iar Baba Dochia care purta intre unu si doisprezece cojoace, abandona cate unul pe masura ce urca. Ajunsa in varful muntelui, o cuprinse frigul, dar aceasta realiza ca nu mai are niciun cojoc. Acolo, pe varful muntelui, Dochia a dat nas in nas cu Martisor, care a certat-o pentru nedreptatea facuta tinerei fete. Nu se cunoaste exact ce anume s-a intamplat cu Baba Dochia, insa oile ei au fost transformate in piatra. Aceasta legenda are la baza lupta binelui cu raul, in care evident binele invinge.
Trebuie sa stii ca Martisorul nu este o sarbatoare tipic romanesca. Aceasta se intalneste si la vecinii nostri de dincolo de Dunare. Traditia bulgarilor este insa legata de Baba Marta care este responsabila cu trecerea de la iarna la primavara. Ca sa o induplece sa aduca vremea buna, oamenii locurilor isi fac curat in case, iar copiii lor pregatesc un foc cat mai mare care sa ajunga pana la aceasta si sa o incalzeasca. „Martenita” este un snurulet alb-rosu pe care bulgarii il poarta la mana toata luna martie pentru a-i feri de rele.
In Roma Antica, in aceasta perioada se sarbatorea zeul Marte si noul an, in Islanda spre exemplu, Ziua Berii, iar in Australia Ziua Muncii.
Din legenda Babei Dochia, se trage si obiceiul de a-ti fixa cate o „baba”, incepand de la 1 si pana la 9 martie. Babele se fixeaza dinainte, tinand cont de doua obiceiuri. Fie iti alegi baba la intamplare, fie in functie de data nasterii. Asta inseamna ca, daca esti nascuta pe 3 ale oricarei luni, baba ta va fi pe 3 martie, insa daca esti nascuta pe 18, baba ta va fi pe 9. De ce? Fiindca aduni 8 cu 1 si iti da 9. Daca esti, de exemplu, nascuta pe 28, aduni 2 cu 8 si iti da 10. Apoi mai aduni inca o data 1 cu 0 si iti da 1. Deci baba ta este pe 01 martie, chiar de Martisor.
In functie de cum va fi ziua respectiva, se spune ca asa va fi si anul in curs pentru tine. Luandu-te dupa vreme, se va constata daca vei avea parte un an „frumos, urat, ghinionist sau norocos”. Altii ar spune ca ziua cu pricina ne „descrie” pe noi ca persoane. O vreme urata sau mohorata vorbeste despre o persoana trista sau rece. Daca afara este vijelie, se spune ca persoana respectiva este rea, iar daca vremea este frumoasa si afara este cald si soare, inseamna ca persoana a carei baba este in acea zi are un suflet bun.
Ca sa stiti si voi, cu ceva vreme in urma, in inima Moldovei, fetele erau cele care daruiau martisoare baietilor. Acest lucru avea loc pe 1 martie, iar mai tarziu pe 8 martie venea randul lor sa primeasca cadouri. In prezent, pare totusi putin ciudat sa vedem barbatii impodobiti cu martisoare. Obiectul ornamental este mai degraba feminin decat masculin, cu toate ca foarte multe femei au renuntat sa il poarte.
Ca tot veni vorba de 8 martie, romanii sarbatoresc la aceasta data Ziua Femeii sau Ziua Mamei. Istoricii spun ca „Ziua Mamei” isi are originile in festivalul dedicat mamei tuturor zeilor din Olimp, Rhea, festival tinut in Grecia Antica. Aceasta era Zeita pamantului si sotia lui Cronos, zeul timpului. Corespondenta Rheei in Roma Antica era Cybele, iar aceasta era venerata inca din anii 250 i.Hr. Sarbatoarea era cunoscuta sub numele de Hilaria si era tinuta 3 zile la rand, de pe data de 15 martie pana pe data de 18 martie.
Obiceiul difera de la tara la tara, iar in Anglia, prin anii 1600 se sarbatorea „Sambata Mamelor”. Aceasta era o celebrare ce avea loc in a patra sambata a postului Pastelui. Se facea o prajitura speciala, iar servitorii aveau liber in acea zi pentru a merge sa isi viziteze mamele.
Odata cu raspandirea crestinismului pe glob, se pare ca „Sfanta Biserica” sau “Mama Biserica†a eclipsat-o pe „Mama Zeita”. Multi sustin ca sarbatoarea care o diviniza pe zeita Cybele a fost adoptata de biserica pentru a o venera pe Fecioara Maria, Sfanta Mama a lui Iisus Hristos. Cu timpul insa, cele doua sarbatori s-au amestecat si au devenit astfel „Ziua Mamei”.
In Statele Unite ale Americii, aceasta sarbatoare a fost pentru prima data propusa de Julia Ward Howe in anul 1872. Initial, sarbatoarea se voia a fi una a pacii. Julia s-a gandit sa creeze aceasta zi in memoria mamei sale, care la randul ei a vrut nespus de mult ca oamenii sa aiba o asemenea zi in care sa isi aminteasca de mamele lor si sa le sarbatoreasca.
Prima “”Zi a Mamei” a fost tinuta la data de 10 mai 1908 in Virginia de Vest. Garoafele rosii au devenit astfel simbolul dragostei fata de o mama aflata in viata in timp ce garoafele albe comemorau o mama decedata. Aceste flori erau preferatele doamnei Reese Jarvis, mama Juliei, si a surorii ei oarbe Elisinore care a luptat alaturi de ea pentru obtinerea dreptului de a crea o asemenea zi.
Prima proclamatie a „Zilei Mamei” s-a facut catre guvernatorul statului Virginia de Vest in anul 1910. Oklahoma a sarbatorit de atunci aceasta zi in fiecare an, urmand ca celelalte state sa ii preia exemplul. Astfel toate statele au ajuns sa sarbatoreasca „Ziua Mamei”, iar in anul 1914 presedintele Woodrow Wilson, a proclamat aceasta zi, ca fiind sarbatoare nationala ce se va serba in a doua duminica a lunii mai.
Pe 12 decembrie 1912, a luat fiinta Asociatia Internationala pentru Ziua Mamei, urmand ca fiecare tara in parte sa sarbatoreasca aceasta zi intr-un moment diferit. Totusi, tari precum Danemarca, Finlanda, Italia, Turcia, Australia si Belgia isi celebreaza Ziua Mamei in aceeasi zi cu SUA.
