Toamna, se numara bobocii, lipsa claselor, materialelor didactie si a personalului didactic specializat pentru clasa pregatitoare, dar si intoleranta religioasa. Zica cine ce-o vrea, bate cine cate matanii o vrea, dar-ar cine cate acatiste vrea, religia nu are ce cauta in scoli.
Sa vedem ce s-a mai intamplat de data asta.
La sfarsitul lunii august, Ministerul Educatiei si Cercetarii a facut publica lista cu manualele care au primit autorizatie pentru anul scolar ce sta sa inceapa. Printre ele, si manualele de religie. Nu stiu ce calificare au cei care avizeaza manualele, dar, sincer vorbind, vazand ce a reusit sa scape ochiului lor “vigilent”, ma indoiesc ca au aflat ca Pamantul e rotund si ca nu ne vindem de galci daca ne legam o sfoaricica rosie la mana.
Imi imaginam ca manualele de religie arata ca un fel de Biblie povestita copiilor. Eventual, cu accent pe episoadele din care copiii pot desprinde o morala si isi pot insusi principii de etica, general-valabile. Ei, bine nu, m-am inselat.
Extrasele de mai jos sunt din manuale de clasa a treia si a patra.
Chiar ar fi interesant ce ar avea de comentat un psiholog cu privire la violenta din manualele de religie. Daca tot auzim vorbindu-se de violenta din filme si jocuri video si de efectul ei nociv asupra copilului.
Ca fapt divers: schizofrenia are de multe ori o componenta religioasa extrem de puternica, a carei samanta a fost plantata chiar din copilarie. Asa ca mare grija cand le spuneti povesti copiilor cum ii va perpeli cel rau in cazane, cu smoala si pucioasa, atunci cand vreti sa-i convingeti ca nu e frumos sa spuna ca si-au adunat jucariile chiar si cand, evident, n-au facut-o. S-ar putea sa declansati un mecanism pe care sa nu mai stiti cum sa-l opriti apoi. Sau pe care sa nu aveti cum.
Periculoasa mi se pare si tendinta de deresponsabilizare. Copilul care invata ca seismele, inundatiile, epidemiile reprezinta o pedeapsa divina va fi cel putin confuz atunci cand i se va explica, de exemplu, influenta nociva asupra mediului.
Nu sunt insa singurele anomalii. Am mai vazut ca exista indemnuri la discriminare religioasa: copiii sunt sfatuiti sa prefere, sa privilegieze legarea de relatii de prietenie cu copii ortodocsi in defavoarea celor de alte culte.
Poate sunt parinti care nu stiu inca, dar legea invatamantului spune la articolul 18 ca la solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa NU frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie FARA disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.
Desi normal mi s-ar parea sa depui o solicitare daca vrei s-o studiezi, nu daca nu vrei, tot ce aveti de facut este sa anuntati ca nu va doriti ca cel mic sa studieze aceasta (falsa) disciplina.
Mai exista totusi o perversiune a sistemului. La religie se dau de obicei note mari. Note care sunt de natura sa ridice media generala a elevului. Multi aleg sa mearga la ore in virtutea acestui avantaj, mai ales de cand media anilor de studiu este relevanta pentru ciclul urmator de invatamant, cum ar fi admiterea la liceu sau la facultare. Chiar cei care predau sunt sfatuiti sa procedeze astfel. Citez aici “o recomandare” dintr-o lucrare care se aflaa in bibliografia pe care care dau examenul de titularizare pentru disciplina religie. Lucrarea este semnata de Vasile Timis, fost inspector general de religie in Ministerul Educatiei si fost secretar de stat in Ministerul Culturii: Nu trebuie ignorata nici psihologia copilului, care se simte bine cand ia note bune. Fara a bagateliza notarea la religie, credem ca e binevenita notarea generoasa in virtutea iubirii si a ingaduintei crestine. (…) Fericiti profesorii de religie care nu isi fac un obicei din a da note slabe. Extrasul cu pricina a fost invocat si de cei de la ASUR intr-o dezbatere de la Ministerul Educatiei cu ong-urile privind includerea religiei in programa pentru clasa pregatitoare.
Asa stand lucrurile, o idee precum studiatul evolutionismului in scoala pare utopie curata.
