Tocmai ce s-au decernat MTV Movie Awards. Inainte de toate, as vrea sa remarc faptul ca acest post are de-a face din ce in ce mai putin cu muzica si din ce in ce mai mult cu reality show-ul. Personal, nu mai vizionez acest canal de cand am urmarit 10 minute din „Sweet Sixteen”, iar altii mi-au spus si de alte reality-show-uri nu foarte departe de cele practicate la noi de posturile locale. MTV-ul s-a transformat intr-un post ieftin. Nu ca inainte ar fi fost un etalon de cultura, nici nu era nevoie, dar cel putin era bine plasat in cultura pop. Acum se adreseaza mai mult segmentului „trash”. Nu m-a mirat nici faptul ca „New Moon” a inhatat cam toate premiile avand in vedere cam cine a votat. Adica cei care gusta Sweet Sixteen sau emisiuni in care fetele tinere apar ca niste oi ratacite din care un mascul trebuie sa-si aleaga „mireasa” dupa ce le supune, evident, unor teste „elocvente” (de genul poti sa faci spagatul cu un trandafir in chiloti sau poti sa spargi nuci intre coate).
Despre altceva voiam sa va vorbesc. Despre sarutul dintre Sandra Bullock si Scarlett Johansson, reeditand parca tarasenia Madonna – Britney Spears de acum doi ani.
Sper ca nu mai e nimeni atat de naiv incat sa-si imagineze ca exista ceva spontan acolo. Este o reteta de marketing si nici urma de altceva. Sandra Bullock a intrat de vreo cateva luni intr-un con de umbra. S-a scris despre ea ca s-a retras sa-si linga ranile provocate de divortul de sotul ei survenit in urma numeroaselor infidelitati ale acestuia pe fondul „dependentei de sex” (se vorbeste din ce in ce mai des de aceasta „afectiune”, nu stiu insa cata acoperire stiintifica are o asa denumire sau e pura inventie a tabloidelor). Cum se incadreaza asta in imaginea unei actrite care a avut totusi o prestatie publica decenta – neinrudindu-se prin nimic cu comportamentul unor Britney Spears sau Amy Winehouse, adevarate „abonate” la gesturi care sa socheze pudibonda „morala publica”? Nu prea bine, zic eu
In plus, Mtv Movie Awards se adreseaza pustilor, celor necopti la minte, iar cele doua – Sandra Bullock recompensata cu un premiu pentru intreaga cariera (previzibil oarecum dupa ce a primit si Oscarul in iarna pentru un film de o calitate, iarasi, discutabila) si Scarlett Johansson, din nou, o actrita deja intrata in randul celor „clasice” – nu se incadrau deloc in acel peisaj. Daca se pupau” fatuca aceea din Twilight si vreuna dintre interpretele-dansatoare de la Pussycat Dolls, atunci poate ca gestul ar fi parut mai firesc. Doar pentru ca ai fost premiat de o televiziune cu target adolescentin nu inseamna ca trebuie sa te si porti ca segmentul de varsta respectiv.
Bomboana de pe coliva discursului Sandrei Bullock nu a fost constituita insa de sarutul cu Scarlett Johansson – asa cum naivii ar putea crede. Ci de apelul la rugaciune pentru oamenii afectati de dezastrul ecologic din Golf. Hilar modul in care a trecut de la pupat la chestiuni absolut triste, la fel cum topaie discursul unei candidate miss de la rimel la pacea mondiala.
Probabil adolescentii au fost incantati si ravisati de prestatia celor doua. Li s-a parut un act de rebeliune. Mie mi s-a parut de un conformism deja plictisitor, un apel la o reteta facila pentru a castiga un plus de vizibilitate. Cine crede ca „scena” nu a fost repetata este, trebuie s-o spun, naiv. Da, femeile se saruta in viata reala. Dar nu asa. Nu cand sunt pe scene. Iar daca voiau sa transmita un mesaj, nu vad care ar fi putut fi. Ceea ce s-a vazut nu e deloc flatant, doar contribuie la gonflarea si mai accentuata a ideii ca femeile – chiar si atunci cand sunt actrite de valoare incontestabila – sunt obiecte, numai bune pentru a hrani fantezia masculina alimentata de filme porno. Pe barbati nu-i intereseaza ca femeile au firave inclinatii lesbi. Pe ei ii intereseaza ca ele sa-si materializeze tendintele in fata lor. Asta e tot ce conteaza. Nici macar nu importa ca e totul o simulare grosolana.
Curioasa as fi fost sa vad ce s-ar fi intamplat daca si-ar fi lipit buzele Kanye West si Brad Pitt. Dar, desigur, nu-i asa, sarutul homo nu se bucura de aceeasi „toleranta”.
Pe vremuri cand nu mai stiai ce sa spui, cand te fastaceai, cand erai cuprins de stanjeneala, te balbaiai si iti frangeai degetele. Acum, cand vrei sa depasesti un anumit moment, cand vrei ca ceilalti sa treaca „peste”, sa uite, tot ce ai de facut este sa inhati o persoana din preajma, oricine ar fi, si sa-i aplici o „ventuza”. Garantat, chiar daca inainte ai fost surprins cu chilotii in vine in piata centrala a orasului purtand pe cap o mini fantana arteziana, oamenii nu vor mai aduce vorba, uitarea se va asterne peste toate mintile netulburate, si un fel de excitare colectiva va pune stapanire pe toti. Sau, cel putin, asa se spera caci pana si sarutul lesbian pare acum o cale batatorita pana la plictiseala. Poate doar in mediul rural sa mai produca oaresce rumoare.
Mi-ar placea sa vad cum intr-un talk show, Elena Udrea, intr-o pauza de tricotat, o apuca pe Norica Nicolai si o pupa strasnic. Cum s-ar zice, i-a inchis gura, ce sa mai!
