Am inteles ca Olguta Vasilescu are o propunere legislativa care, cel putin la prima vedere, suna interesant. Si anume, eliminarea obscenitatilor si a cuvintelor vulgare de pe forumurile site-urilor romanesti care sunt impanzite de insulte si trimiteri la origini. Romanii, in general, stau dezastruos la capitolul dezbatere. Nu stiu sa argumenteze o opinie, se enerveaza rapid si atunci izbucnesc in invective. De fapt, in multe cazuri, nici macar nu incearca, ci trec direct la fraze cu multi „f” si multe cuvinte care incep cu „p”. Senatoarea PSD, fosta membra PRM, sustine ca nu este vorba de cenzura, iar cei care vor aplica efectiv noile reglementari ar fi administratorii site-urilor. Care pot primi amenzi serioase in cazul in care permit postarea de injurii si obscenitati.
Ideea existentei unui corespondent al CNA-ului pentru internet este total nerealista. Ar insemna infiintarea unei institutii cu un numar enorm de angajati gandindu-ne cate milioane de pagini exista in spatiul web. Nu poate fi comparata situatia cu cea a televiziunilor care au totusi un numar mic si sunt usor de urmarit si analizat. Asadar, legea mi se pare o utopie.
Totusi, asta m-a facut sa ma gandesc la o alta propunere, de data aceasta de prin alte meleaguri. Insa, de aceasta data, e vorba de auto-reglementare. Adica exista site-uri, cu preponderenta americane, care au declarat fatis razboi celor care, la adapostul anonimatului, profereaza injurii si amenintari, celor care nu comenteaza materialul publicat, ci critica autorul, celor care nu posteaza la subiect etc. Un portal din New York, de pilda, le cere comentatorilor numele real, codul postal si data de nastere, urmand ca pe viitor sa le fie solicitata si adresa. Avand aceste date si ip-ul calculatorului, se poate verifica daca un cititor a „mintit” in completarea formularului, urmand sa fie „banat”. Aici, repet, insa e vorba de bucataria interna a site-ului respectiv, nu de o reglementare impusa prin lege.
O propunere legislativa similara a existat si in Coreea de Sud, atunci cand o vedeta locala, Choi Jin Sil, s-a sinucis din cauza ca anumiti internauti sustineau pe diverse site-uri o eventual implicare a ei in sinuciderea unui coleg de breasla. Evident, zvonurile nu aveau nicio legatura cu realitatea. Insa, pentru un om caruia reputatia ii este de mare importanta, au fost fatale. Lumea a devenit brusc constienta de partea nevazuta, taioasa, iar uneori letala, pe care libertatea de la adapostul anonimatului o are. M-am intrebat de multe ori eu insami, supusa fiind unor tiruri de invective, chiar aici pe Enjoystyle.ro, daca respectivii ar mai indrazni sa faca asta in cazul in care ne-am intalni undeva fata in fata. Daca ar intelege sa-si sustina „punctul de vedere” in moduri la fel de vehemente – ca sa folosesc un eufemism – si in situatia in care ne-am privi ochi in ochi. Sincera sa fiu, ma indoiesc.
Pe de alta parte, anonimatul reprezinta tocmai marele avantaj al internetului. Anonimatul da aripi celui altfel timid si timorat sa spuna exact ceea ce gandeste. Dar tot el face si ca unii sa raspandeasca minciuni, zvonuri, sa denigreze, sa calomnieze si asta fara niciun fel de urmari. Au existat cazuri, insa izolate. De pilda, o judecatoare american intra si comenta in mod anonim articole despre procese instrumentate de ea. Ziarul pe al carui site au fost facute acele comentarii a dat-o in vileag pe judecatoare, iar pentru asta s-a trezit cu un proces. Si sunt cerute despagubiri in valoare de peste 50 de milioane de dolari.
Revenind la site-urile romanesti, nu prea ai unde respira un aer curat. Si nu ma refer acum la echivalentele ovt-istice ale internetului. Chiar si pe pagini asa-zis elitiste, comentatorii agresivi sunt extrem de prolifici si-si vad neabatuti de drum. Nu spun ca nu am avut chiar si surpriza placuta de a descoperi printre ei voci care spuneau lucruri inedite, voci educate, informate sau, pur si simplu, spirituale. Majoritatea insa te fac sa te intrebi ce fel de monstri se ascund in spatele nickurilor mai mult sau mai putin inspirate.
Poate ca vi se pare amuzant, dar sunt aproape sigura ca, in realitate, cei cu injuratura mereu in varful degetelor pe taste nu arata la fel de „periculos” in realitate. Cat despre legea Liei Olguta Vasilescu, parerile sunt impartite. Sigur, aerul internautic e fetid, dar oare o lege care frizeaza cenzura nu e la fel de periculoasa? Orice instrument de acest gen ajuns in mana cui nu trebuie se poate dovedi periculos pentru libertatea noastra de exprimare. Asta, pe de o parte. Pe de alta, mi-e greu sa ma impac si cu caracterul de jungla al webului, in care oricine poate „casapi” pe oricine, in care se crapa milioane de teste in fiecare zi, iar nenumarate organe genitale sunt introduse si scoase de mii de ori, intr-un adevarat delir al potentei – din pacate – doar virtuale.
