Uneori libertatea ia forme ciudate si incepe sa semene a opusul ei. Intr-o lume a drepturilor de tot felul, incercand sa ne menajam unii altora credintele, incercand sa delimitam spatiile de manifestare in asa fel incat sa nu ne aducem prejudicii unii altora, legile capata un aspect bizar si cel putin discutabil. Asa mi se pare ca stau lucrurile si cu legislatia frantuzeasca privitoare la purtarea burkai (valul pe care femeile musulmane il poarta). Totul a inceput in 2004 odata cu interdictia de a purta burka in scoli. De fapt, interdictia nu se refera numai la burka, ci la orice fel de insemn si de obiect cu valoare religioasa. Cu alte cuvinte, in extremis, si o cruciulita purtata la gat ar putea cadea sub incidenta acestei legi.
Scoala este perceputa ca spatiu laic si asta mi se pare semn al normalitatii. Probabil va mai amintiti scandalul starnit la noi de existenta unor manuale de religie cu ton punitiv si nerecomandabile din niciun punct de vedere educatiei unui copil sau cele care contraziceau in mod explicit evolutia darwinista, proclamand ca unic adevar teoria creationista. Ei, francezilor nu li se intampla asemenea anomalii, la ei nici nu se preda religia in scolile de stat, insa au mers mai departe, ajungand sa interzica, asa cum am spus deja, ceva ce tine, de fapt, de optiunea intima a persoanelor in cauza.
Recent insa, o comisie parlamentara a propus interzicerea valului in institutiile publice si, mai mult decat atat, incalcarea unei astfel de interdictii ar putea duce la respingerea in cazul solicitarii de cetatenie. Ministerul Imigrarii anuntase deja ca a refuzat acordarea cetateniei unui barbat pentru ca acesta isi obliga sotia, care era frantuzoaica, sa poarte burka. Primul Ministru a confirmat si el ca va aproba acest refuz pe care l-a motivat prin atitudinea machista a barbatului in cauza.
Deja mi se pare ca lucrurile au mers cam departe.
S-a vorbit in acest caz de sexismul solicitantului si de atitudinea lui discriminatorie. Modul de viata a unei persoane a ajuns sa constituie motiv de incompatibilitate cu valorile Republicii Franceze, in special cu aceea care proclama egalitatea sexelor. S-a tinut cont si de faptul ca acesta refuza sa-i dea sotiei mana in public si ca, acasa, isi trata in mod diferit fiii si fiicele.
Legile existente pana in prezent sunt destul de vagi. Codul Civil francez spune ca se poate refuza cetatenia cuiva care nu respecta valorile Republicii. Acest articol a fost invocat drept motiv, iar Primul Ministru Fillon a declarat ca un barbat care isi obliga sotia sa foloseasca burka nu are ce cauta in Franta. Un alt oficial a intarit afirmatiile Primului Ministru, declarand ca barbatul in cauza, a carui identitate nu a fost facuta publica, nu respecta principiile egalitatii intre barbat si femeie. Publicatia Le Figaro sustine ca barbatul este marocan si ca, impreuna cu sotia sa frantuzoaica, apartin miscarii Tabligh, ce tine de o ramura a islamismului radical.
Se pare ca nu este primul caz de acest fel. In 2008, unei femei care purta niqabul (val ce acopera fata, lasand doar ochii descoperiti) i s-a refuzat cetatenia pe motiv ca refuza sa se adapteze si ca viziunea ei radicala era incompatibila cu valorile esentiale ale poporului francez.
In prezent, se afla in dezbatere o lege care sa interzica atat burka, cat si niqabul in toate institutiile publice (scoli, spitale, administratie si transporturi). Liderul unui partid a venit chiar cu propunerea interdictiei de a le purta in orice spatiu public, chiar si pe strada, iar in cazul in care o persoana incalca aceasta lege sa plateasca o amenda de 750 de euro.
Asadar adoptarea unui anumit tip de vestimentatie, fie el si cu valoare religioasa, poate duce la refuzul unei cetatenii, la expulzarea dintr-o tara. Asta intr-o lume in care se presupune ca avem toti dreptul la exprimare, la adoptarea unei religii, la credinta proprie.
Se poate spune ca valul este semn al opresiunii. Dar nu cred nici in salvarea cu forta a fiintelor oprimate. Exista femei musulmane care poarta valul din proprie dorinta si nu pentru ca le este impus. Multe dintre ele sunt femei educate, iar in acest sens imi vine in minte un exemplu al unei tinere dintr-un partid de extrema stanga, din Franta, care apare pe afisele electorale purtand valul. Si care declara ca, daca va fi aleasa, il va purta si la tribuna parlamentara. Statul nu poate interveni in asemenea chestiuni intrucat nu are cum sa discearna ce este impus de ce este liber asumat. Cat despre neconcordanta cu valorile Republicii, unde ar fi aceasta? Este cumva ateismul principiul dupa care toti cetatenii trebuie sa se ghideze?
In plus, astfel de interdictii mi se pare ca sunt de natura sa acutizeze conflictele interetnice si interreligioase in loc sa duca la neutralizarea lor.
Voi ce parere aveti? Considerati o astfel de lege ca fiind benefica?
