Am mai zis-o si o repet: cand mi se-ntampla sa uit de ce sunt misogin, de fapt, nu sa uit, ci sa caut fundamente, caramizi in plus la baza modului in care gandesc, dau o raita pe revistele online de femei. Iar iepurii si pasaricile incep sa-mi sara in fata din toate partile. Iata ce am prins azi.
Femeile au o obsesie. Cum sa fie naturale fara sa se vada ca nu sunt naturale. Asa se nasc puzderie de articole : « Cum sa fii naturala in zece pasi simpli », « Cum sa ai sex appeal fara ca ceilalti sa-si dea seama ca nu ai, de fapt », « Cum sa fii seducatoare. Lectii pentru incepatoare ». Se ia subiectul si se imagineaza mai multe situatii posibile. Aici chestiunea se ramifica. Vom afla astfel cum sa fii sexi cand mergi pe strada, cand te duci la baie, cand scoti tava cu prajituri din cuptor, cand mananci mere, cand mananci pilaf sarbesc.
In Elle, de pilda, sunteti sfatuite ca, aflate la o intalnire, in momentul cand mancati, sa gemeti „cu rafinament”. Acum, ce sa zic, mi-ar placea ca toata viata sa semene cu platoul de filmare a unui film porno, dar mi-ar fi putin cam jena sa ies cu una pe care s-o apuce gemutul fara ca eu sa-i fac nimic si inca intr-un spatiu public. Ahurile, ohurile care se ivesc atunci cand tocmai musti dintr-un mic sau sarma sunt privite ca arme indispensabile in seductie.
Sa va povestesc cum arata o intalnire cu una care ar respecta ad litteram sfaturile din reviste. Iau o situatie clasica, retineti ca nu aleg sarituri cu parasuta sau iesit la o sauna turceasca. Restaurantul.
Ora 20. Intru, ma asez la masa rezervata. Ea intarzie pentru ca o desteapta de revista i-a spus ca asa se face dorita. Apare dupa jumatate de ora cand foamea mi-a atins cote alarmante. In fine, bine c-a venit si e aparent dintr-o singura bucata, nu s-a dezintegrat pe drum. Poarta pantofi cu toc, rochie rosie mulata pentru ca iarasi revista i-a spus ca rosu e culoarea pasiunii si asa imi va provoca erectii incontrolabile. Merge chinuit caci pantofii aia sunt al dracu’ de incomozi. S-ar duce la toaleta, dar nu o face pentru ca nu e sexi ca eu sa imi dau seama ca si femeile urineaza. Cand nu mai poate si nu mai poate, ma minte ca se duce sa-si pudreze nasul desi pudra e o chestie sexi doar in mintea lor. Mie-mi aminteste de niste matusi batrane, vaduve si pasionate de integrame.
Se-ntoarce si decidem sa comandam. Moare de foame (nici ea n-a mancat de azi-dimineata), dar va comanda trei frunze verzi cu sos de merisoare si urme fine de somon. Nu e sexi ca eu sa vad ca-i e foame. Vine mancarea. Incepe sa taie frunzele de salata tot pentru ca revista i-a spus ca noi ne dam in vant dupa caprioare ce mananca precum vrabiutele. Cum duce prima bucata de frunza in gura, cum incepe sa geama. O intreb daca ii e rau.
Se blocheaza, nu stie ce sa raspunda. Revista n-a pregatit-o pentru asta, dar ce bine ca rezista coafura. Isi duce o suvita dupa ureche dupa ce se joaca pe degete cu ea de parca s-ar fi decis brusc sa devina creata. Da din gene si-mi face parca si cu ochiul, trecandu-si limba pe care ghicesc inca vagi ramasite verzui peste buzele rujate si provocand un amestec de culori asemanator celui de pe sigla campaniei Salvati Rosia Montana. Ma uit perplex. E clar : a facut exercitii complexe de coordonare : limba, ochi, glota. Ma bombardeaza cu mesaje subliminale de profunzimi greu sondabile. Decid sa nu fac nimic, iar ea obosita, cu limba oarecum flasca in coltul gurii, ratacita ca un om de la tara intr-o intersectie de autostrazi suspendate, se resemneaza si-si reia atacul unidirectional : alege sa geama iar.
O mai intreb daca e cazul sa chem pe cineva si-l rog pe chelner sa-i aduca un pahar de apa cu zahar. Un alt client crede ca e posibil sa aiba o cadere de calciu. Incepe sa planga isteric.
– Nu ma apreciezi ! Nu ma evaluezi la valoarea-mi corecta ! Nu trebuia niciodata sa vin aici !
Ma blochez iar. Acum ea decide sa aplice o alta arma, doar si-a facut bine temele.
– De ce nu comunici ? Esti insensibil ! Asta e ! Deschide-ti canalele comunicarii ! Monstrule ! hohoteste, iar sanii mai au putin si-i ies din push up.
O calmez c-un desert. Insist eu, fireste, ii spun ca nu, nu, nu e grasa si ca ar invidia-o si fetele de la Victoria’s Secret. Ma crede. O rog totusi sa nu mai geama. Tot din reviste a invatat sa fie atenta la semnalele transmise de partener, sa se uite fix in ochii lui. Asteapta sa-i « vorbesc despre mine si aspiratiile mele ». Ii fac o revista scurta a presei despre ce se mai intampla prin justitia romaneasca. Nu-i cer parerea, dar nici ea nu sare cu vreuna. Suspina si se multumeste sa linga lingurita in intregime. De sus pana jos. Rujul i-a ajuns pe barbie. In timp ce eu ii dau inainte cu Ponta, Nitu si Papici. Nu vreau sa stiu de ce ar fi in stare daca i-as povesti ce probleme am cu o curea de distributie la masina.
