Asa cum va spuneam data trecuta, viata unei misandre e complicata. Stiti cum e sa ai in jur de 3 miliarde si ceva de dusmani? Sunt mai ceva ca Putin. Nu stiti. De unde sa stiti? Ca doar nu orice prost e misandru. Si ghici ce, de la ultima mea relatare si pana acum mi s-a complicat si mai mult. Nu stiu ce sa mai fac si cum sa urasc mai cu spor barbatii, ziua asta tine doar 24 de ore, nu ne mai incape timpul, pe mine si planurile mele.
Draga jurnalule, mai intai de toate trebuie sa-ti fac o marturisire. Mi-am facut cont de facebook. Cum pe tine nu te citeste nimeni nici daca te las pe un trotuar in fata unui penitenciar sau a unei unitati militare si scriu pe tine „roman erotic spre porno cu poze”, m-am gandit ca as avea mai mare succes cu un cont de facebook cu ajutorul caruia sa inrolez mai multe soldate (feminin de la „soldat”, duh!) in razboiul antibarbati.
In prima saptamana, am pus o poza cu niste testicule legate cu snur de martisor. Sub ele am scris „a venit primavara, acopera-mi inima cu un scalp de barbat si fa-mi pantofi din scrotul lui”. Am repurtat zdrobitoarea victorie: 3 like-uri. Unul de la o fosta femeie colonel ramasa virgina pana cand a trecut in civil si l-a agatat pe un octogenar in restaurantul garii care, din motive medicale, n-a terminat treaba, al doilea de la o doamna, parca Miroiu o chema, si in fine, ultimul de la Oana Zavoranu pe care doar ce-o parasise Pepe si-o tapisera si vrajitoarele.
A doua saptamana, am plecat intr-o tabara de tehnici de supravietuire in lumea barbatilor – partea 1, modulul 2. Nicio alta femeie n-a mai venit desi pe FB dadusera join vreo cinci. Probabil au fost prinse intr-un „traffic jam” la cosmetica, intre departamentul de epilat si ala de scos puncte negre si gri. M-am pomenit singura in padure, la Baneasa. A fost o experienta dura, dar am invatat multe. Sa fac mici la gratar fara sa-i ard, sa fac pipi cu she-wee (la a cincea incercare nu mi-am mai udat conversii) si sa trag flegme la tinta. Mi-am sarbatorit singura victoriile dansand in jurul carbunilor ramasi de la gratar. Pe FB au dat share cei de la National Geographic, cu promisiunea ca vor trimite o misiune antropologica in Romania pentru a cerceta ritualul de imperechere la populatia indigena din Baneasa Forest si legatura intre mici si sexualitate. Am fost magulita si am dat like de pe trei conturi diferite. Ups! M-am dat de gol.
Cand m-am intors, am luat-o pe jos. Autobuzul era condus de un barbat si sunt sigura ca RATB este o companie care discrimineaza femeile. Le pune numai sa vanda bilete in timp ce barbatii se aleg cu postul de conducere a autobuzului.
A treia saptamana, am fost cam depresiva. E nasol sa urasti asa barbatii pe sec. Am iesit intr-o seara la o bere si am tot asteptat sa ma abordeze vreunul ca sa-i spun cat de mult urasc eu barbatii si sa-l fac harcea-parcea din trei citate, doua replici din Fetele barfitoare si niste figuri noi de contorsionism pe care le-am deprins intr-un stagiu la circ. 5 whisky-uri cu Red Bull mai incolo dansam pe mese pe melodia aia cu „these boots are made for walking”. Numai ca eu nu eram in cizme, ci in slapi. Nu conteaza, am avut un maxim succes desi purtam costumul meu de caine Saint Bernard. Catea Saint Bernard, pardon! Ca-i facusem si trei tate pe burte cu carioca.
Pupici! Va mai povestesc si data viitoare.
