Probabil, pana la ora asta, oricine stie cine e Monica Chiorean. In cazul in care ati deschis televizoarele mai tarziu, este o invatatoare din Cluj cu metode inedite de predare: tipat, umilit si jignit elevul. De clasa intai. Elementul de noutate a fost invitatia adresata celorlalti copii si implicarea lor directa in procesul de predare: copilul care nu-ntelege sa scrie 17-14=3 si nu 17-14=03 trebuie adus pe calea cea dreapta de catre intregul colectiv.
Inregistrarea a ajuns subiect de stiri, invatatoarea a fost injurata la Starea natiunii, cu cenzurarile de rigoare. Suntem socati, mainile se frang in tastarea a mii si mii de comentarii pe FB. Vai, dar cum este posibil! Dar de-aia ne trimitem copiii la scoala? Dar in timpurile noastre! Dar asta e metoda pedagogica! Sunt invitati inspectori, ministrul isi asuma raspunderea pentru suspendarea invatatoarei, invitatii din studiouri vor sa curga sange, sa se gaseasca responsabili.
Intre timp, cei de la Vax Populi merg prin sate si-ntreaba oamenii ce parere au despre profesorii ”duri”. Soc si groaza! Majoritatea covarsitoare considera ca e bine ca ale lor odrasle sa fie tinute la respect, altoite, sa stie de frica, domnule, ca bataia e rupta din rai, si unde da mama (si-nvatatoarea) creste.
Asadar? Unde-i adevarul? Ne dorim copii care se duc la scoala de drag si invata intr-o atmosfera relaxata sau copii care ”stiu de frica”? Oribila expresia, mai ales ca nu vad cum se imbina cunoasterea cu frica. N-am auzit ca angoasatii, anxiosii sa aiba sanse mai mare in a lucra in, sa zicem, cercetare sau universitati.
Care e spiritul adevarat al societatii noastre? Cel care incurajeaza sau cel care inhiba violenta impotriva copiilor? Cati dintre noi reactioneaza cand vad un copil bruscat? Cati dintre noi cred ca un copil are nevoie de ”disciplinare” si ce anume intelegem prin ea? Cati dintre noi au in mental drept ideal de copil pe cel ”cuminte”, cu care intretin raporturi de ascultare, de supunere (”e bun, ma asculta”, zic mamicile), adica unele de tip ierarhic si nu parteneriate?
Invatatoarea asta poate va fi scuipata de sistem ca si cum ar fi singura lui masea stricata. Dar, la fel ca-n cazul asistentei care suporta singura consecintele tragediei de la maternitatea Giulesti, invatatoarea nu e decat un simptom. Al unei extrem de precare igiene sociale si de mentalitate.
Ne iritam ipocrit acum daca o vedem mai mult decat ceea ce este: una dintre noi. O regula, nu o exceptie. Copilul care nu se conformeaza nu este lamurit, ci marginalizat. Copilul care se revolta nu este chestionat, ci ii este suprimata vocea. Redusa la tacere, la ascultare.
In mod similar, copilul care nu respecta regulile comunitatii scolare, care nu se supune rigorilor ei nu este integrat, ci este ajutat de parinti sa le eludeze. Caciula furata este indesata bine pe cap si mergem mai departe in ritm cadentat. La fel ca-n cazul coruptilor, ii injuram pe cei mari, dar ii ungem pe cei mici, le indesam plicuri in buzunare, le strecuram prin dosare ca sa rezolvam si noi mai repede si mai usor, s? nu mai stam la coada. Suntem ”descurcareti”. Cumparam, credem noi, normalitatea fiind… anormali.
Si cum sa mai fim, in conditiile astea, sanatosi la cap sau la morala?
