O discutie reprezinta un schimb de informatii, un mijloc de a transmite partenerului sentimente, de a formula, fatis sau mai voalat, cereri si de a la afla pe ale lui. Acesta este cazul fericit, interpretarea sensului spuselor partenerului, tonului acestuia sau considerarea ca nejustificata a cerintelor lui putind adesea sa transforme discutia intr-o contradictie care degenereaza de obicei intr-o veritabila cearta. O cearta poate fi anticipata, inceputul oricarei discutii putind sa ne ofere indicii in legatura cu turnura pe care o vor lua evenimentele. Desi de obicei nu sunt primele care ridica vocea, s-a stabilit ca femeile poseda o mare abilitate in dirijarea unui dialog linistit intr-o cearta de toata frumusetea. Sa fie oare din cauza ca obtineti de regula mari beneficii din urma contradictiilor cu barbatii prea putin rebdatori pentru a va contracara cu argumente spusele si care prefera sa capituleze rapid? Nu pot decat sa presupun. Cert este ca femeilor le place la nebunie sa se certe si sa lase impresia ca nu ele au provocat toata tevatura. Cum o discutie incepe de regula printr-o intrebare de deschidere, e clar ca orice cearta are si ea acea intrebare cheie care sa aprinda scanteia.
O prima intrebare care nu prea lasa loc de intors este pusa de obicei in timpul vizionarii la TV a unui program care nu prezinta mare importanta pentru nici unul dintre parteneri: „Chiar trebuie sa ne uitam la asta?”, intreaba ea si, inainte de a astepta raspunsul lui care ar fi probabil „Da pe ce vrei tu draga”, incepe sa se plinga cum a muncit toata ziua si nici nu a avut timp sa se uite la televizor si acum e obligate sa se uite la o porcarie, autoaprinzindu-se treptat pina la punctul in care incepe sa plinga de-a binelea pentru drepturile ei si ale celorlalte femei care sunt astfel abuzate. Constient ca nu mai are nici o sansa sa vada meciul de a doua zi, el se retrage.
O alta mama a tuturor relelor e data de cererea parerii barbatului in ceea ce priveste vestimentatia ei: „Imi mai sta bine bluza asta?” sau „Care pantofi merg mai bine la rochia asta?” – sunt intrebari fara raspuns care il pun pe el in ingrata situatie de a alege intre o minciuna pe placul ei sau un adevar deranjant. Cum majoritatea barbatilor sunt incapabili sa minta, raspunsul lui evaziv va fi interpretat intr-un mod cel putin bizar: „Deci crezi ca m-am facut cat o vaca”, de unde o noua si nesfarsita serie de cuvinte grele de ambele parti, finalizate bineinteles cu prezentarea de scuze de catre el in incercarea de a o asigura ca nu s-a ingrasat, ba dimpotriva.
Banala intrebare „Ce faci?” poate fi folosita ca material inflamabil atunci cand un spirit incins simte nevoia de exteriorizare. Bucuros ca i se da atentie barbatul incearca sa raspunda. Mare greseala. Fara a-l lasa sa termine prima fraza, expeditoarea intrebarii il intrerupe incepind sa se planga de diferite lucruri, acuzind lipsa lui de atentie fata de ea si terminind totul cu proclamarea unei noi reguli si cu formularea unei noi cereri. Apare aici optiunea barbatului intre a incerca sa o contrazica si a accepta tacit si supus noile reglementari (ceea ce de obicei face).
Lista de intrebari dubioase continua. Cand filmul este mai interesant ea se intoarce brusc si spune: „La ce te gandesti?” sau „De ce nu mai spui nimic?”. El incearca sa se scuze spunind ca a fost absorbit de film, iar ea trage concluzia inevitabila ca pana si un amarat de film a devenit mai important ca ea.
Cum lipsa de raspuns la orice intrebare este clar o impolitete iar raspunsul nu duce decat intr-o directie, o sa incerc sa ii scuz pe toti acei barbati care v-au dat un raspuns care nu v-a satisfacut. Retineti: daca raspunsul la o intrebare pe care o puneti are dublu inteles iar unul dintre ele supara sau deranjeaza, sensul corect este evident, celalalt.
