Doamnelor si domnisoarelor,
Luna decembrie e o luna delicata pentru voi. Stiu asta, m-am invatat si m-am resemnat. E ca si cum alea cateva zile cu care ne blagosloviti in fiecare luna in restul anului se inmultesc acum, ca in poveste, dar fara sa se dea nimeni peste cap, si ajung la o durata de 31 de zile, plus minus cateva inainte si dupa. Nu degeaba luna decembrie mai e denumita si luna povestilor. Acum noi avem de infruntat niste fapturi cu atribute aproape mitologice. Daca as fi rau as pomeni cate ceva de gheonoaia, muma padurii, scorpia si alte fiinte la fel de simpatice care ne populeaza strazile si caminele. Dar am zis sa fiu milostiv azi. Si sa va invat cum le putem ajuta sa treaca peste aceasta dificila perioada.
Oricare ar fi starea civila a femeii in luna Craciunului, psihicul ei va fi unul fragil. De aceea, trebuie sa operam cu netarmurita compasiune si intelegere. Cum am proceda in cazul oricarei alte fiinte cu nevoi speciale.
Lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l retii este unul pe cat de simplu, pe atat de complicat: sa taci. Nu e momentul sa aduci flacara ratiunii in mintea ei. Povestile cu Mos Craciun, reni, familie, brazi, ghirlande sclipicite si cozonaci au darul de a zdruncina o minte fragila asa ca incercarile tale s-ar putea s-o deruteze total. Stii si tu ca atunci cand ai de-a face cu un animal periculos, turbat, nu e cazul sa stai la explicatii. Multumeste-te sa nu faci nimic strident, topeste-te in fundal daca e nevoie si invata sa canti pe partitura ei. Asteapta rabdator sa treaca si boboteaza si abia atunci poti incerca sa pui lucrurile pe fagasul lor normal.
Craciunul seamana intr-un fel cu misteriosul ceas biologic. Luna aceasta le face brusc sa se simta in pericol de parca le-ar paste lipsa iminenta a unui acoperis deasupra capului. Vor incepe sa acorde o atentie de-a dreptul patologica propriului camin. Vor sta toata ziua si vor freca, vor lustrui, vor matura, vor aspira. Daca cumva te bat la cap sa agati vreun tablou prin casa de ceva timp, eu zic sa nu mai astepti, sa pui mana pe bormasina si sa bati nenorocitul de suport pana nu observa ele fatala lipsa. Daca vreun robinet nu se inchide bine, asijderea. Brusc, orice mica defectiune de prin casa capata dimensiuni colosale. De parca ar veni Mos Craciun si ar cauta pe sub aragaz, prin sifoniere si v-ar lua toata cadourile inapoi in cazul in ar zari un fir de par sub presul de la intrare.
Tot acum e posibil sa le apuce depresiile. Din orice fel de cauze. Din cauza ca n-au copii, din cauza ca n-au iubiti, din cauza ca n-au parte de sex, din cauza ca n-au parte de suficient sex, din cauza ca au parte de prea mult sex, din cauza ca peretii sunt mov si nu galbeni, iar caii de pe ei sunt verzi si nu albastri, din cauza ca e frig, din cauza ca nu ninge, din cauza ca Mos Craciun e mos si nu un tinerel dus la sala etc etc.
In virtutea numeroaselor nefericiri care le pasc vor incerca sa invoce fortele divine in diverse moduri. Vor asculta colinde si le vor invata toate versurile. Tu vei fi aprig mustrat, bineinteles, pentru ca ai uitat ca un ignorant ce te afli, traditiile neamului. Putin conteaza ca in restul celorlalte 11 luni si ele sunt la fel de ignorante ca tine. Vor coace cozonaci, chiar daca in mod normal ouale fierte si ceaiul de tei reprezinta maximul artei culinare pe care il poti astepta de la ele, ii vor manca si dupa aceea vor cere concediu de odihna sa se duca la spa sa se trateze de kilogramele in plus si depresia aferenta lor. But the show must go on.
Tu nu vei fi lasat in pace. Va trebui sa bantui pietele orasului, sa te certi cu bisnitarii si sa aduci acasa cel mai falnic brad. E trofeul tau de vanatoare si acum ar fi o idee gresita sa crezi ca ai iesit din epoca in care succesul in viata se masura in hoituri, fie ele animale sau vegetale. Bradul cel mai bogat o va duce pe ea in varful ierarhiei cercului de prietene. Daca ai ghinionul sa traiesti langa una mai fitoasa, va fi si mai greu pentru tine. Caci bradul nu va mai fi brad, cu conuri si clorofila. Ci poate fi orice. Un tufis imbracat in strasuri. Un cearsaf facut franjuri si decorat cu sclipici. Daca vei protesta, cum e normal si legitim, printr-o huiduiala si o “Ce mai e si bazaconia asta?â€, iti va spune ca nu esti ecologist si nici creativ. Ca de fapt, daca ai fi ecologist, ai fi si creativ. Si invers, toti creativii sunt ecologisti.
Pana atunci insa ea va decide sa tina post. Si, vrand nevrand, vei tine si tu. Ca doar nu vrei sa fii tu mana care o duce la friptura, impulsul care-i descatuseaza poftele pantagruelice. Caci altfel te vei transforma intr-un diavol si iti va creste piele de broasca si coada de tap. Se stie. Numai postul ei ce te mai desparte de regnul animalelor dubios corcite.
