Sincera sa fiu, nici nu stiu daca in urma acestui text pot fi catalogata drept misandra sau, din contra, misogina. Stiu ca merg pe carbuni incinsi. Cert e ca am observat un fenomen. Sigur, nu exista grafice, statistici, nu e descris stiintific, n-am cules date, dar tocmai de asta si spun: am observat. Asadar, pastram totul in domeniul empiricului. Ce sustin eu nu e o teorie, ci doar o… observatie.
E vorba despre fascinatia anumitor femei pentru orice vine din partea barbatilor. Si asta fara legatura cu sexul. Ceea ce ar fi oarecum de inteles. Se stie doar ca dragostea orbeste. Si nu doar ea, chiar si o partida de sex bun, in anumite circumstante, capata acelasi efect. Dulcea cecitate a hormonilor.
Sa ma explic. Exista femei care nu sunt motivate de nicio actiune, fie ca e vorba de un proiect, de o calatorie sau de o simpla iesire, daca nu este implicat cel putin un barbat in aceste activitati. Retineti, nu ma refer la mers in jungla amazoniana sau in Sahara, nici la escaladat Pirineii, situatii in care puterea fizica a unui barbat sau usurinta cu care se descurca in natura l-ar recomanda. E vorba de situatii in care supravietuirea, integritatea fizica nu ne sunt puse deloc in pericol, iar riscurile sunt minime. Si cu toate astea, greu urnesti o femeie fara carja unui penis insotitor.
La fel cand vine vorba de idei. Barbatii se bucura de o credibilitate mai mare. Cand spun ceea ce este catalogat de majoritate drept prostii, sunt iertati mult mai usor, iar cand spun banalitati, acestea sunt colportate cu o viteza si un grad de acceptare incomparabil superioare. Nici macar nu e vorba mereu de barbati atragatori din punct de vedere sexual. Deci, daca nu sexul ne ia mintile, atunci ce anume determina flexibilitatea sporita, permeabilitatea net superioara, urechile mult mai deschise in fata vocilor masculine?
Nu vreau sa generalizez, departe de mine gandul. Dar genul acesta de situatii continua sa ma frapeze. Stiu ca de multe ori, nu conteaza atat ce se spune, ci a cui este gura care emite mesajul. Dar de ce au gurile masculine influenta mai mare asupra unor femei decat cele feminine? De ce cautam sa ne validam mai ales in ochii lor? De ce ne anima mai des ei mai ales cand nu exista nici urma de tentatie erotica prin preajma?
Nu am vazut asta numai la femei indragostite sau la femei fara partener si interesate de a-si gasi altul. Ci si la femei cu o viata sexuala activa. Disproportia in modul in care reactioneaza in fata celor doua sexe.
Uitati-va si la mediul politic. O Elena Udrea e mult mai antipatizata decat un Adriean Videanu sau un Adrian Nastase desi proportiile dezastrului asupra populatiei, rezultat in urma carierei lor politice, sunt similare. Si asta chiar de catre femei. Femeile analist lipsesc aproape cu desavarsire. Barbatii domina clar si fotoliile de editorialisti. Analistii si editorialistii sunt tot un fel de “sfatuitori”, tot un fel de consiliere si munca de decriptare a realitatii fac, dar la nivel macro.
Pe de alta parte, modul in care functioneaza comunicarea interpersonala e unul complex. Echilibrul depinde de multi factori, cam orice poate bruia “unda” intre doua persoane, dar ponderea unora dintre ei mi se pare uimitoare.
Se ajunge uneori la situatii absolut halucinante in care daca o femeie spune un lucru, este ignorata pentru ca, mai apoi, sa apara un barbat care sa spuna exact acelasi lucru si sa fie urmarit cu atentie, apreciat. De ce se intampla asta? Ideile n-ar trebui sa aiba sex.
