Liniste! Vreau liniste! Inghititi-va cuvintele si miorlaiturile, ascundeti-va zambilele, mai renuntati la parfum si la sclipici.
Luna asta, a martisoarelor, a lucrurilor gretos de roz, de pufoase, de zdranganitoare, de aromate, este insuportabila. Am incercat sa ma afund in munca, sa petrec ore nesfarsite la birou, care dintr-o data, spre deosebire de strada, imi pare mult mai imbietor, atragator intr-un fel de ascetism fata de dezmatul de afara. Din pacate, nici aici mediul nu a ramas prea mult timp in starea lui de puritate si curatenie. Femeile si-au adus cu ele florile, chitaiturile si snururile rosii. Discutii interminabile despre ce-au primit si ce urmeaza sa primeasca. Doar stim ca ne incadram cu totii in categoria agentilor comerciali.
Specia feminina este la fel de nesatula ca si statul. Ceea ce nu inteleg eu insa este de ce barbatii accepta sa se supuna platii unor impozite abuzive? Nu va faceti iluzii, dragilor, paharul cu apa oferit la senectute va fi unul otravit.
Dupa ce plec de la birou, sunt izbit de violenta strazii. N-am mai vazut niciunde cum o sarbatoare (cica a venirii primaverii) este celebrata cu atata ferocitate. Negotul este anotimpul cu adevarat in floare. „Vestitorii” sunt produsele expuse pe tarabe, dar si femeile insele. Vestitori, mesageri care devoreaza alte obiecte din aceeasi categorie. Este un soi de autofagie cel putin bizara. Nu as avea nimic impotriva unui masacru in masa, cu conditia ca acesta sa se desfasoare in conditii de izolare fonica si in mod decent.
Asa cum stau lucrurile, ma declar excedat.
Dintr-un reportaj la televizor, ca si cum ar mai fi fost necesar ca o parere atat de evidenta sa fie legitimata si statistic, aflu ca femeile, suratele noastre in al caror capsor sufla vantul aducator de lacuste consumiste, nu se mai omoara dupa traditionalele martisoare. Toti comerciantii de astfel de produse se plang de volumul scazut al vanzarilor. Nu-mi fac insa griji in privinta supravietuirii lor. Deja numarul de kischuri de pe strada se arata promitator. Inseamna ca negustorii s-au adaptat. Nu, acum acele obiecte simbolice s-au transformat in adevarate cadouri. Iar noi dam iar iama prin magazinele de cosmetice si haine, din-astea nu au niciodata suficiente, poti sa fii sigur ca n-ai cum sa dai gres cu ele, unii mai imberbi se gandesc ca e o frumoasa ocazie pentru un inel de logodna.
Luna asta, pe care si-au adjudecat-o tot ele, prin metode marsave, in asa fel incat acum se numeste „luna femeilor”, este o buna ocazie de a viziona un spectacol comercial in toata maretia si grotescul lui. Ghioceii sunt expulzati si locul umilelor flori albe este luat de flori cu nume exotice pe care nici macar ele, destinatarele, nu-l cunosc. Oricum, apogeul abia urmeaza. Caci nu scapam doar cu vestirea. Nu, 1 martie functioneaza mai mult ca un avertisment pentru 8 martie.
Va rog, nu faceti apel la cuvinte mari care va plac atat de mult. Nu-mi vorbiti de respectul pentru mame, nu-mi spuneti nici ca voi aduceti viata pe pamant. Mai aveti putin si pretindeti ca ati adus si focul din ceruri si ca Prometeu era femeie sau ca, cel putin, suferise o schimbare de sex. E ca si cum ati incerca sa ma convingeti ca lenjeria rosie cu blanita are ceva in comun cu spiritul Craciunului. Acum, nu neg, sunt momente in care ma las si eu miscat de un asemenea spirit, dar nu pretind ca este unul inocent ca mosul rotofei si hahaitor.
Acum, voi face apel la istoria acestei zile. Dragutelor, pisicutelor, gainuselor, ziua asta, contrar informatiilor primite de la mamicuta, nu e un fel de o a doua zi de nastere. Nu, ea se presupune ca le celebreaza pe femeile independente, militante, alea care au iesit in strada si au marsaluit pentru ca voi sa va puteti gati si imbraca frumos pentru a merge la vot fara sa stiti cine sunt candidatii si alegandu-l pe cel care arata cel mai bine pe afis, pentru a inainta o cerere de divort si partaj prin care sa-l lasati pe bietul fost „tovaras de viata” muritor de foame, dupa ce aveti grija sa-l deposedati, hulpave ca niste ulii, de roadele muncii sale, lucruri din astea, drepturi care v-au fost acordate pe cand cineva si-a imaginat si ca ati avea ceva discernamant. Priceput-ati?
Si daca tot vorbim de femei independente, scapate de sub jugul nostru care va mentinea pe calea cea dreapta, ce-ar fi sa puneti in aplicare toate chestiile astea, care suna minunat la tv, in teorie, in carti si articole, dar pe care nu prea le-am vazut in practica? Adica duceti-va voi singurele, undeva, cat mai departe, unde sa nu mai poluati fonic orasul si sarbatoriti-va cum doriti. Dar nu ne mai cereti sa ne prindem si noi in hora. „Jocul” asta nu ne caracterizeaza si nu ne intereseaza. Invatati sa topaiti singure, ca la aerobic. Pupati-va mainile, dati-va singure flori, duceti-va la striptease pentru a sarbatori egalitatea femeii chiuind vesele si select in bratele baietilor, incaierandu-va ca sa prindeti o bucata din slipii „dansatorilor”, lesinand pe sub mese si aruncand privire lacome catre posterioarele lor. Respect, doamnelor!
