Nu prea ma ocup eu pe aici de politica, dar zilele astea, cand se fac si se desfac institutii si legi, cand un presedinte se culca seara, iar dimineata la Cotroceni e altul, nu pot sa nu observ modul in care se raporteaza femeile la evenimentele si mutilarea legislativa din jur. In principiu, avem trei tabere: tabara “pro-aia”, tabara “pro-ailalti” si tabara neutrilor. Neutri in sensul ca vad mizeria impartita la ambele tabere. Stiti voi, idealistii de serviciu. Femeile nu intra in niciuna dintre categorii. Ele au o clasa a lor separata. Clasa “hi-hi-hi”.
Lumea se agita, site-urile de stiri abunda in benzi galbene, anuntand breaking news la fiecare jumatate de ora, in studiouri tv se tipa, premierii se duc sa dea socoteala la Bruxelles. Se publica si se republica in Monitorul Oficial. Ce fac femeile? Trimit linkuri cu bancuri de pe 9gag, discuta aprig al cui o fi copilul celei pe care Andreea Marin a intrebat-o de sase ori daca nu cumva fecundatorul este onorabilul ei sot si abia asteapta sa vada cum se va imbraca EBA la nunta. Imi cer scuze, dar nu mai retin numele celei care ameninta sa distruga casa familiei Marin-Banica.
Haideti ca nu vreau sa va fac sa va gresiti manichiura french, Juniorul sa ne pazeasca. Revenind, de ce femeile nu participa la dezbaterea politica?
Ba mai mult, daca ceri vreuneia o parere, iti raspunde extrem de tafnos “Ia, mai lasati-ma in pace cu prostiile astea!”, de parca si-ar dedica viata studiului limbilor moarte, descoperirii unui leac pentru cancerul de pancreas sau disparitiei Atlantidei. Iar un sfert de ora mai incolo, o auzi balacindu-se cu voiosie in barfa mondena sau cea arondata arealului in care traieste.
Cele care intervin totusi o fac intr-un mod halucinant. Unul trebuie demis pentru ca nu e la fel de chipes ca celalalt, altul trebuie trantit pentru ca “pare om rau”. “Argumentele” se plaseaza in cele doua paradigme care definesc dintotdeauna universul feminin: afectele si estetica. Stiti voi, nu e prima data. Cu cine tii la campionat? Cu X pentru ca acolo joaca Y care e frumusel foc. Cam asa si cand vine vorba de politica.
Inutil sa aduci in discutie articole de lege si proceduri. Neah, freza nu sta bine, omul rade neplacut, inestetic, celalalt e o victima, iar ele pun stampila uneori si determinate fiind de o compasiune dezastruos inteleasa.
Dincolo de amuzant, paradoxul e urmatorul: decenii au tropait din picioruse si au zgariat din unghiute ca nu sunt lasate sa participe la viata cetatii, ca frecatul oalelor si al podelelor le-a tinut in intuneric, ca au fost cenzurate, ca vocea lor nu s-a auzit, ca noi avem de partea noastra toate difuzoarele si boxele, iar vorbele lor nu au loc in agora. Iar acum, ce fac? Trateaza viata agorei ca fiind un moft, ceva neserios. Chiar la articolele Irinei, am vazut vreo cateva dudui iritate ca dau aici peste politica. Se aratau excedate, anuntand astfel in mod implicit o preferinta clara pentru materiale de tipul “Spune-mi ce zodie esti ca sa stii ce chiloti sa iei maine” sau pentru “Cum sa-ti faci machiaj tip curcubeu. Metoda for dummies”. Asta da, ar fi de mare interes pentru mersul natiunii.
Daca cineva ar indrazni sa chestioneze legitimitatea dreptului la vot, ar sari iarasi ca arse. Ce nu pricep eu e de ce tin mortis la un instrument pe care oricum nu-l folosesc. E ca si cum ar dori sa aiba o undita in casa, cu tot dinadinsul, dar nu ar merge niciodata la pescuit. Nu vi se pare lipsit de logica?
In plus, imi pare rau sa va dezamagesc, dar dreptul la vot nu va scapa nici de celulita, nici nu va aduc barbatii mai aproape acasa si nici nu mareste numarul de telenovele din grila programelor tv. Ce-i trebuie chelului tichie de margaritar…
