Femeile fara riduri nu sunt neaparat tinere

Femeia de azi se imparte in mai multe categorii distincte. Avem carierista care poate fi genul corporatistei centrate pe urcarea treptelor care se traduc si in castiguri materiale pe masura, dar mai exista un tip: si anume cea care face totul prin prisma pasiunii, si aici cumva ar fi vorba de acele profesiuni mai apropiate de activitatea artistica, or acestea se stie ca rareori aduc si bunastare. Insa, ambele subtipuri dedica mult timp domeniului profesional, indiferent de scopul urmarit. Ar mai fi femeia mama, femeia sotie, care-si imparte in mod egal timpul vietii de familie si carierei, stabilind un echilibru si incercand sa nu le neglijeze pe niciuna dintre ele. Si mai este, desigur, cea perceputa ca femeie-obiect a carei viata se canalizeaza pe conservarea in stare cat mai buna a fizicului. Obisnuim sa blamam aceste femei, sa le vedem ca fiind oile negre ale sexului nostru, sa le masuram bustul din priviri si sa calculam in mod dispretuitor cantitatea de silicon pe care o contin, cantitatea de botox si de acid hialuronic. In anumite cercuri, astfel de interventii au ajuns sa fie regula, si nu exceptia. N-am perceput dimensiunea acestui fenomen pana cand n-au auzit ca se organizeaza, chiar si la noi, in Bucuresti, asa-numitele botox-party-uri. Petrecerile in pijamale au ajuns sa fie desuete, iar injectarile s-au transformat dintr-un act semi-chirurgical, semi-cosmetic, intr-un eveniment placut, care se desfasoara in colectiv.

Prima tendinta este sa ridiculizam. Sa aratam batjocoritor cu degetul si sa infieram atata superficialitate. Insa, daca ne oprim o clipa, ne dam seama ca nici viata de “papusa botoxata” nu este tocmai usoara si ca, de fapt, botoxul a ajuns o metafora a lumii in care traim. Traim o dictatura a tineretii. Noi toate. Fetele cu silicon si botox, cu liftinguri si liposuctii, sunt doar victimele cele mai vizibile. Insa, toate, aproape fara exceptie, ne supunem, in proportii diferite, “botoxarii”.

Numesc “botoxare” orice interventie, orice investitie pe care o facem in produse menite sa ne ascunda varsta. Iar jumatatea masculina a societatii nu este nici ea complet nepatata, pentru ca in multe cazuri, cei care pun bisturiul in mana chirurgului estetician sunt chiar ei, barbatii. Am prietene carora li s-a intamplat sa auda, chiar si intr-o doara, sugestia sa treaca pe la o clinica pentru o marire de bust. M-am revoltat si apoi m-am intristat. Pentru ca nu e usor ca tocmai persoana iubita sa incerce sa te convinga sa te incadrezi intr-un anumit sablon.

Personal, nu sunt o mare admiratoare a busturilor generoase. Prefer mai degraba conformatiile filiforme. Insa, cu siguranta, as gasi puncte pe care mi-ar placea sa le vad “imbunatatite”. O piele intinsa, de pilda. Pe de alta parte, au fost extrem de putine cazurile in care transformarile unor vedete surprinse in fotografii de tipul “before and after”, m-au incantat. De pilda, o placeam mult pe Meg Ryan. Mi se parea ca poseda acel aer copilaresc pe care o sa-l pastreze si la 50 de ani. Acum nu o mai plac. A introdus atata botox in fata ei incat a ajuns sa nu mai aiba expresie si aerul strengaresc a disparut ca si cum nu ar fi fost. Acesta este unul dintre dezavantaje. Inainte de botoxare, chipul reflecta ceea ce simtim. Este o bucatica din noi, ne oglindeste. Substanta injectata duce la o paralizie a acestei reflexii. Si este trist. Ajungem sa purtam toate aceeasi masca.

Culmea, fara riduri nu inseamna neaparat mai tanara. Da, pielea e mai intinsa, dar aerul, expresia, zambetul nu-si recapata prospetimea. Botoxul e doar o masca prost croita, iar pe la colturi se vad “lipiturile”.

Am citit recent ca, in SUA, in 2009, au fost 12000 de adolescente care si-au injectat botox. Iar numarul din 2010 va fi, dupa statistici, cu cel putin 50% mai mare. Adolescente! Nu femei. Ci adolescente. Oare asupra lor ce tiranie isi exercita miturile? Cat de tinere vor sa para daca la 15 ani se simt batrane? De 5 ani? Cata voluptate isi doresc in buze? Cum se vor simti ele la 40?

Tot in State este foarte in voga acronimul MILF. Pentru cele care nu stiu de la ce vine: “mothers I’d Like to Fuck”. Cred ca intelesul e clar pentru toata lumea. Mi se pare simptomatic faptul ca a fost nevoie sa se inventeze o noua sintagma pentru femeile care au deja un copil. Ca si cum ar fi o categorie separata si e un mare privilegiu faptul ca mai reusesc sa atraga privirile. In timp ce unele o privesc ca pe un compliment, mie mi se pare cea mai mare jignire.

Si acum, revenind la noi, cele care nu suntem clientele clinicilor de chirurgie estetica, nu suntem nici noi ferite de dictatura mirajului frumusetii. Creme, lotiuni, masti, tunsori, toate incercam sa ne mascam varsta si sa pacalim timpul macar cu cativa ani. Ne deprimam cand ne zarim un rid, ne plangem de primul fir de par alb. Si atunci nu mai conteaza ca suntem pe culmile carierei, ca ne fericesc cei doi copii de acasa sau sesiunile de cumparaturi. Suntem toate la fel. La fel de slabe, ingrozite de gandul batranetii, de gandul ca ridurile ne vor face singure si neputincioase.