Femeile, cand se supara, isi flutura parul

Stiinta a progresat mult, nu e nicio indoiala. Numai ca am ajuns sa folosim diferit cuceririle ei inregistrate din ultimele doua secole. Mi-am dat seama de asta urmarind un simplu calup publicitar. Din motive lesne de inteles, majoritatea reclamelor se adreseaza femeilor. Si toate acele produse promit solutii stiintifice, de ultima ora, problemelor femeiesti. Iar acestea se pot incadra in cateva categorii clar definite.

1. Fata femeilor. Ati zice ca e oarecum simplu. Te speli in fiecare zi si asta e. Esti curat si sanatos. Nu-i asa. Cel putin in cazul lor. De asta au casa plina de borcane si borcanele, sticle si sticlute, smacuri, creme, lotiuni. Fiecare geana si fiecare spranceana necesita “ingrijiri speciale”. Cu coenzime, cu extracte de tot felul, de la coada soricelului la turbarea cainelui vanat. Tot ceea ce cercetatorii incearca sa obtina in laboratoare ajunge mai devrem sau mai tarziu pe masuta lor de toaleta. Eu nu cunosteam cuvantul “por” si nici nu eram constient de dramele lui pana sa aud ca porii se inchid sau se deschid, ambele evenimente fiind privite drept tragice in functie de circumstante pe care nu le-am dibuit inca. Si asa exista produse care ba ii inchid, ba ii deschid la loc, supunandu-i unor crunte capricii.
Toate recipientele alea beneficiaza de nume pompoase precum Q10, acizi de tot felul. Pentru ca daca suna stiintific, cumparatoarele nu mai miros escrocheria din spate, pretul ridicat ce este gonflat numai de cheltuieli de marketing, nu si de calitatea dinauntru.

Odata rezolvata problema grava, capitala a porilor, oricum vor fi fiind ei, inchisi sau deschisi, urmeaza alte sub-zone. De genul gene. Femeile acorda mare importanta parului de pe corpul lor. Pe unul il urasc de moarte si il smulg, iar pe altul il adora si il intorc, il bibilesc, il ingrijesc si ii canta cantecele de leagan. Totul e haotic. Ideea e: de ce reclamele la vopsea pentru gene sustin ca ai o privire catifelata? Sau seducatoare daca folosesti chestia aia? Ca doar nu isi dau in ochi cu ea? Ma asteptam la un astfel de rezultat de la niste picaturi luate de la oftalmologie, de exemplu.

Prevad ca in viitor femeile vor dori un iris cameleonic. Si atunci sa vedeti metafore prin presa!

2. Intestinele femeilor. Asta e o alta zona cu probleme. Bolul alimentar, constipatiile sunt alte flageluri. Dar nu mai functioneaza remediile din vechime. Ci e nevoie de bifidus si de activii. De tot felul de bacterii, toate menite sa redea supletea burtii feminine care, subit, dupa desertarea intestinelor, incepe sa danseze in mod autonom, separat de restul corpului. Serios va spun: am vazut eu intr-o reclama. La inceput, burta este bine acoperita de material textil. E o burta umila, sfioasa, mai ceva ca o calugarita. E proeminenta, de acord, dar tace chitic. Nu zice nici pas. Desi oarecum voluminoasa, nu dardaie atunci cand purtatoarea ei vorbeste si se plange de ea. De burta, adica. Nici macar nu se incordeaza a indignare. Dupa ce purtatoarea introduce, prin orificiul bucal, urmand caile consfintite de practica si de biologie, un iaurt (care probabil nici nu e din lapte, ci din ceva cu “aroma de lapte), burta se obrazniceste brusc. Ca prin minune, o mana nevazuta smulge vesmantul textil de pe ea, iar aceasta devine provocatoare si desfranata, inoculandu-i idei neortodoxe privitorului inocent. Nu mai e balonata, de acord, dar e oare acesta motiv de aroganta? Ntz, ntz, ascultati la mine ce va spun: reclamele astea raspandesc coruptia morala. Iar femeile sunt, saracele, oricum predispuse prin insasi slabiciunea lor la astfel de acte.

3. Parul femeilor. Aici se folosesc concepte pentru dinamismul, mobilitatea, stralucirea, dar in acelasi timp este detestat un proces precum cel de sarcina electrica. Ele fac orice pentru a impiedica un fenomen natural, de altfel. Parul, la fel ca sprancenele, trebuie sa fie catifelat si “imblanzit” de parca ar fi o dihanie salbatica. Iar in sprijinul celulelor moarte de pe scalp, vin elemente precum perlele si casmirul. Desi eu n-am vazut scoici pe capul niciuneia si nici par pufos. Cert este ca barbatii fac coada in fata celeia cu parul umflat, alegand s-o evite pe cea cu parul mai umil si mai modest.

Si am mai observat ceva. Stiti scenele acelea de cearta? Hai, ca suntem oameni maturi, nu puteti pretinde ca nu v-ati certat niciodata cu o femeie. Ei, in punctul culminant, cand ea simte ca a spus tot ce avea de zis si ca ceva mai greu de atat nu mai poate fi aruncat de partea ei a baricadei, ei, chiar atunci, in momentul suprem, un fel de orgasm al scandalului – daca putem zice astfel – ea se ridica (daca sta jos) si isi impinge, cu o miscare seceratoare a mainii, parul intr-un anume fel, din fata in spate. Cunoasteti gestul. Ce inseamna asta daca nu semnarea, punctul final, pus unei declaratii de razboi? In lipsa unei manusi pe care s-o arunce, isi flutura parul ori cu mana, ori cu o zgaltaiala a propriului capsor.

Luand in considerare acest gen de situatii, este limpede faptul ca parul joaca un rol capital in viata femeii. Caci fara par, le lipseste prestanta. De aceea, nu stiu daca ati observat, dar femeile cu parul scurt sunt, cumva, mult mai pasnice. Ele evita scandalul tocmai pentru ca stiu ca, la o adica, le lipseste un instrument primordial. De aceea cand le auziti lamentandu-se – si o fac extrem de des – “Aoleu, cine m-a pus sa ma tund? Nu mai fac asta in viata mea!” sau – poate si mai frecvent – “De abia astept sa-mi creasca parul la loc! De ce nu mai creste odata!”, ele nu plang neaparat din ratiuni estetice. Ci pentru ca se trezesc lipsite de arme. Cum sa mai dea ele acea nota absolut necesara de dramatism unui conflict cu noi fara fluturarea din par? E ca si cum ai cere unui om lipsit de maini sa gesticuleze.