Diploma de licenta a ajuns ultimul ruj la moda. Adauga un strop de email, de luciu peste buze, de sclipici. Altfel le tuguiezi, altfel fluturi din gene cand ai o diploma acasa, in sertar, pe care o stergi de praf din cand in cand, printre creme si smacuri.
Femeile ajung sa se inscrie la o facultate cu aerul cu care isi cumpara o pereche de pantofi. Prima e obligatorie. E ca adidasii de toate zilele. Trebuie sa fii ultima taranca din tara asta ca sa nu ai macar o diploma. E ca si cum ai umbla in opinci pe Calea Victoriei. E ca si cum ai fi imbracata dupa moda de acum patru decenii. Ca si cum te-ai duce la nunta in capot sau in papuci de plaja. Nu se iau in consideratie argumente invechite precum:
– de ce sa te faci economista daca tu te balbai si cand spui tabla inmultirii.
– de ce sa te faci specialista in politici europene cand tu crezi ca Norvegia e republica si ca bananele cresc in Irlanda.
– de ce sa devii programator cand tot ce stii e sa-ti pui stelute in ochi si pe dantura in poze.
Asadar, se face prima. Cu diploma frumos inramata, femeia merge si se angajeaza vanzatoare. Cele mai aratoase pot aspira la secretariat sau la saloane de cosmetica.
Ei, dupa un timp, se instaleaza un sentiment de insatisfactie. Parca una prea are toata lumea. Toate vanzatoarele de la Carrefour, toate coafezele. Femeia face botic. Ea vrea, in orice imprejurare si domeniu, sa se simta unica si speciala. Asadar, dubla specializare e de ea. Se mai inscrie la o facultate. De obicei, fara nicio legatura cu prima.
– ce conteaza ca ai terminat litere si te prinzi apoi ca SNSPA-ul e calea catre fericire.
– ce conteaza ca esti contabila, dar ti se pare ca PR-ul e un domeniu cool si interesant
– ce conteaza ca ai terminat psihologia, dar ti-ai prins urechile in terapii. Parca iti surade publicitatea mai ales ca te simti creativa de cand ti-au laudat doua vecine rochiile pe care le faceai papusilor, iar prin clasa a patra invatatoarea a zis ca ai facut cea mai frumoasa compunere despre cum ti-ai petrecut vacanta de vara de dupa a treia.
Ei, dupa a doua facultate, parca ai alta viata. Soarele e mai stralucitor si ti se pare tie ca parca si barbatii te privesc cu alti ochi. Putin importa ca esti vai de capul tau, ca iti trimit parintii bani de chirie. Acum te simti cu adevarat o intelectuala, doar ai doua diplome care atesta asta. E timpul sa iesi in lumea mare si sa dovedesti ce poti. Piata muncii, pazeste-te! Se apropie femeia de succes.
Dupa o vreme de cautari, in care angajatorii se uita la cv-ul tau cu nedumerire in ochi, ai un soc. Iti dai seama ca lumea nu e pregatita pentru tine. Te simti supracalificata, te simti prea desteapta pentru societatea noastra. Esti chemata la interviuri si pusa la teste. Iar oamenii, de limitati ce sunt, nu accepta ca e mai important sa stii sa spui “te iubesc†si “la revedere†in japoneza decat programul de contabilitate pe care ar urma sa-l folosesti. Tipi marunti, interese meschine.
Ai impresia ca traiesti o drama. Aia a intelectualului roman de care mai auzisesi tu prin liceu, pe la romanul romanesc interbelic. Mai ca te identifici cu Stefan Gheorghidiu. Esti superioara si neinteleasa. Lustruiesti zilnic diplomele si suspini. Nu te mai poti intoarce la Carrefour. Ar fi un regres teribil! Doar esti intelectuala. Asa ca accepti un post de “assistent manager†intr-o multinationala. Ceea ce e, aproape, ca si cum ai fi manager. Asa iti spui seara, inainte de a adormi, in timpi ce strangi usor diplomele in brate si te intrebi daca se vor livra la timp pungile cu zahar brun pe care seful tau te-a pus sa le comanzi.
