„Misterul feminin”, „intuitia feminina” si pretentia nejustificata cum ca nu va vom intelege niciodata – de parca am discuta despre originile universului, sunt doar eufemisme pentru lipsa de ratiune, simptomele sindromului premenstrual / menopauzei si pentru un iq firav, de dimensiuni anorexice. Daca nu ar fi aparut in urma cu mai mult timp, le-as fi banuit a fi inventia corectitudinii politice. In loc sa spunem prostie feminina, zicem „mister feminin” si asa catelul ridicol, pudelul cu botosei roz si varf de coada infoiat, care salasluieste in cutia craniana, se camufleaza intr-un nor pe care doar naivii mai incearca a-l risipi.
Marea necunoscuta, marile ceturi, ilustrul necunoscut se risipesc rapid in lumina ratiunii. Daca esti constient de slabiciunile lor, daca stii care le sunt punctele slabe, misterul e la fel de mare ca inteligenta Simonei Senzual. Daca o intrebi daca e suparata si zice ca nu e, vrea doar sa insisti. Insistenta ta e victoria ei. Nu e niciun mister la mijloc. Doar o meschinarie muiereasca.
Orice comparatie intre cele doua sexe este clar dezavantajoasa celui slab. Nu ma voi apuca acum sa numar nume de oameni de stiinta, descoperiri, artisti, scriitori. Pe astea le stiti prea bine si veti pretinde ca femeile stau mai prost la acest capitol din cauza discriminarii operate de noi, uitand faptul ca cel putin de vreo suta de ani va laudati cu emanciparea, avand aceleasi drepturi la educatie ca noi. Ma voi opri nu la varfurile celor doua sexe, ci la medie.
Ma uit la preocuparile din timpul liber. La ce carti cititi voi si la ce fel de materiale citim noi. La ce filme va duceti voi si spre ce cinematografie ne indreptam noi. La ce emisiuni tv va uitati voi si ce urmarim noi.
La capitolul lecturi, pe primele locuri se claseaza achizitiile de chick-lit. V-am mai spus parca ce e asta. Literatura pentru gaini. Toanta care vrea sa citeasca, dar nu vrea totusi sa se suprasolicite, care vrea sa para culta, fara riscuri prea mari pentru pudelul din capsor, va intinde mana spre o carte cu coperte roz, in care se descriu peripetiile unui personaj asemanator ei. Fiinte care-si masoara viata in sedinte de shopping, sesiuni de machiaj si in care modelul floricicai de pe unghii devine o problema de viata si de moarte. Din cand in cand, mai ia si cate una din cartile cu vampiri pentru a visa la amoruri intergalactice, care ar putea fi sangeroase, dar nu sunt niciodata, ca ea e o sensibila, clar?
La cinema, tot ca la carti. Special pentru femei, marketingul a inventat comediile romantice, ducand la un ghiveci dubios. E si cu amor, dar e si cu „ras”. E si cu suparare, nu prea mare (ca femeia e „nevricoasa”), dar e si cu haz. Poantele au, de obicei, inteligenta unei farse montate de Buzdugan si Morar. Stati asa, si astia va plac, nu? Firul narativ e mereu previzibil. Ea e, cum altfel, decat data dracu’. El poate fi rebel, dar pana la urma normal ca-i vine ea de hac si-l pune cu botul pe labe. Spectatoarea pleaca acasa fericita, visand cum isi poate dresa propriul mascul. Se trezeste cand ajunge acasa, constata ca are chiuveta plina de vase. Pune-i un mop in mana si si-a revenit complet! Cu toate astea, nu ar fi benefic daca ar disparea comediile astea. Au rol compensatoriu. Ea nu te va dresa niciodata, dar pentru cinci minute e sanatos sa-si inchipuie ca o poate face.
Sa mai aduc vorba de emisiuni? Cine credeti ca se uita la Oprah, Jerry Springer, Capatos sau Acces direct? Aici ratiunea din spatele alegerii e cu totul alta. Femeia priveste pentru a constatat ca exista si vietati care-i sunt inferioare. O vede pe Nichita cracanandu-se in prime time si se simte bine. Comparata cu exemplarul din platou, ea e o doamna. Brusc, slujba de secretara pe care o detine de cinci ani i se pare o cariera fulminanta, in plina ascensiune. Vocabularul ei devine curata poezie. Barbatul de care se plangea pana acum cinci minute se transforma in Fat-Frumos.
A cam disparut misterul. S-a cam dus. Au cam disparut si naivii care credeau in el. Ma intreb care va fi noua gaselnita. Ce vor mai scoate pe piata seductiei? In ce moneda se vor mai vinde si care le va mai fi ambalajul pe piata? Sau sa fie oare renuntarea la ambalaj „noua ordine feminina”?
