Deja incep sa simt din ce in ce mai acut faptul ca cei discriminati suntem noi, si nu ele. Odata tantari, acum au ajuns niste elefanti, uneori si la propriu, care ne nimicesc. Pe noi, aspiratiile noastre, libertatea noastra, ceea ce odinioara ne definea. Societatea contemporana, tinzand spre un fals ideal de „politically correct” a ajuns sa legifereze anomalia. Ceea ce odinioara era privit ca fiind bolnav, acum a capatat statutul de norma. Barbati romani, bucurati-va de ultimii ani de libertate. E momentul s-o recunoastem si sa constientizam iminenta pericolului: ne asteapta vremuri grele.
Probabil prima greseala a venit prin acordarea dreptului de vot femeii. Odata ce le-am permis sa puna stampila pe viitorul statului, le-am dat o arma deosebit de periculoasa. Este ca si cum am lasa maimuta sa se joace cu mitraliera. Iar aceasta arma s-a intors impotriva noastra. Cum demografic, ele reprezinta un capital deloc neglijabil ca numar de capete (pline, goale, din pacate, sondajele nu se ocupa si cu astfel de masuratori), au inceput sa fie luate in calcul atunci cand se faceau propuneri legislative, platforme electorale, planuri de guvernare etc.
Este periculos atunci cand o societate intreaga ajunge sa se bazeze pe un criteriu cantitativ in dauna calitatii. Odata ce le-am dat dreptul sa aleaga, ni s-a impus un model strain de a gandi, o structura rigida, fara noima. Acum excesele au ajuns sa fie stipulate prin lege si ma intreb ce mai putem face pentru a remedia situatia.
Singuri am introdus, prin dreptul la vot, un cal troian in cetatea in care traiam fericiti pana atunci, iar acum calul s-a transformat intr-o imensa masinarie de razboi, cu sisteme de securitate si spioni careia nu stim cum sa-i mai dam de cap. De exemplu, am citit astazi despre un caz cel putin socant: un barbat britanic a ajuns in puscarie pentru ca a facut sex cu nevasta lui. Greseala lui a fost ca a ales sa-si satisfaca poftele in timp ce ea dormea. Stirea era redactata intr-un stil lacrimogen, menit probabil sa le faca pe toate purtatoarele de par oxigenat si de isterie, sa se emotioneze si sa creasca astfel pana la cote alarmante umiditatea atmosferica: „nevasta sa nu a mai putut să îndure abuzurile. Se pare că într-un singur an, femeia s-a trezit de cel puÅ£in 30 de ori în toiul nopÅ£ii, surprinzându-ÅŸi jumătatea în timp ce făcea sex cu ea.”
Sigur, unii dintre noi, firi mai pragmatice, se vor intreba cum de nu s-a trezit respectiva femela. Sau cum de a ajuns bietul sot in inedita postura. Se vor intreba si de ce nu a luat consoarta masuri mai curand, dupa ce l-a „surprins”? Oare a fost necesar ca actul sa se repete de 30 de ori pentru ca ea sa realizeze ce se intampla? Putea sa divorteze, sa-l paraseasca, sa se mute la „mamica”. Eu cred insa ca intentionat si-a prelungit presupusul calvar: pentru ca apoi sa fie sigura ca el risca pedeapsa maxima.
In plus, nu vad cum s-ar putea demonstra ca este vorba de un abuz si ca femeia chiar a detestat ce i se intampla. Daca sotul ei nu i-ar fi facut favoruri sexuale, situatia s-ar fi rezolvat, sunt sigur, tot la tribunal. El ar fi trebuit sa plateasca pentru indiferenta de parca ar fi fost un criminal de razboi, de parca ar fi comis crime la adresa umanitatii.
Desi aceasta stire care ilustreaza perfect nivelul degradarii la care am ajuns este una trista, putem totusi sa tragem cateva concluzii de ordin practic, care sa mai taie din elanul celor care se incapataneaza sa sustina ca ele ar avea nevoie de protectie.
In Statele Unite ale Americii, tara care, din pacate, da tonul cand este vorba de practici isterice ce ajung sa fie imbratisate cu sincer entuziasm de jumatate din populatia globului, poti avea surpriza ca esti acuzat de hartuire sexuala daca intorci capul socat dupa o balena ce paseste dezinvolt pe asfalt, lasand dare pe trotuar de hamburgeri si maioneza. Tu esti oripilat de tot ce inseamna deviatie de la natura, iar exemplarul te acuza ca esti atras de el, ca ai pofte murdare si ganduri necurate.
Incep din ce in ce mai mult sa cred ca termenul de hartuire sexuala a fost inventat pentru a complimenta femeile urate sau pentru a servi drept mijloc de santaj. In zilele noastre, uneori este mai sigur sa fii orb sau eunuc. Desi nici asa s-ar putea sa nu fii in siguranta.
Daca ai sinceritatea si buna credinta sa-i spui „chestiei umblatoare”, ca nici in cele mai urate perspective, in cele mai intunecare vise, nu te vezi alaturi de ea, te va acuza de discriminare, te va invinovati ca n-o gasesti vrednica de afectiune si iubire.
Ce este absolut bolnav este faptul ca incearca sa puna stapanire si asupra imaginatiei. Daca pe taramul fanteziei va simteati in siguranta, stiind ca este o mare distanta intre gand si transpunerea lui in practica, s-ar putea sa va inselati. In curand, vor incepe sa pretinda ca stiu perfect ce-ti cloceste capul cand te uiti pierdut pe pereti, cu o bere in mana. Si s-ar putea sa te trezesti si cu o citatie sa apari in fata instantei pentru discriminare imaginativa. Ai visat vreodata la femeia ideala, care sa petreaca un timp in bucatarie si dupa ce s-a intalnit cu decoratorul pentru a stabili ce aragaz respecta principiile de feng shui si ce castron va aduce un plus de armonie desi nu-l va folosi niciodata? Ai avut vreodata fantezii cu femei destepte, spirituale, normale, in ultima instanta, care nu au drept ideal in viata maritisul, traitul pe seama ta, sesiunile de shopping si discutiile interminabile la telefon, zgaraindu-ti auzul si bruma de educatie cu formula de adresare din ce in ce mai frecventa in ultima vreme: „fata, ai vazut, fata?”? Ei bine, poate vei petrece o frumoasa perioada de detentie. Dar, hei, nu uita partea buna a lucrurilor: din fericire, gardienii sunt inca barbati.
Femeile au grija sa pozeze mereu in victime. Ele sunt mereu nevinovatele, inocentele care cad prada celor mai mari napaste ale omenirii, cu lacrima mereu pe punctul sa cada strategic din coltul ochiului. De ele se profita, curatenia si dragostea lor sunt mereu terfelite, sensibilitatea si frumusetea lor mereu dispretuite. Ma intreb cum se face atunci ca noi suntem cei care ramanem mereu cu portofelele goale, dupa gratii sau aruncati pe drumuri sau internati la balamuc. Cred ca prefer totusi inchisoarea spitalului de nebuni. Din ce in ce mai multe femei imbratiseaza meseria de psiholog. Din dorinta de „autocunoastere”, desigur.
