M-am considerat intotdeauna o persoana sincera, dar se pare ca nu sunt. Un studiu recent a dezvaluit faptul ca fiecare dintre noi spune in medie 4 minciuni pe zi, iar ceea ce au consideram ca este doar putina economie de adevar este, de fapt, o minciuna.
Cea mai comuna minciuna este aceea ca spunem ca ne simtim „bine” cand, de fapt, nu este asa, iar daca cineva ne cere parerea asupra vreunui outfit, suntem foarte atenti cu raspunsul pe care il dam. Pana la urma urmei, cati barbati cunoasteti care sa raspunda sincer la intrebarea: „M-am ingrasat?”
Statisticile sunt lucruri ciudate si variaza in functie de persoana pe care o intrebi, dar acest studiu sustine ca 75% dintre barbati mint mai mult decat femeile, si per total 2/3 din numarul barbatilor nu simt nici cea mai mica urma de vinovatie.
Minciunile sunt cele care „ung” rotitele sociale si e foarte clar ca am avea mult mai putin prieteni daca am spune intotdeauna adevarul. Aparent, invatam sa mintim in copilarie. Stiu ca pare greu de crezut, dar expertii spun ca atunci cand copiii plang este pentru ca vor atentie, iar plansetele lor ne fac pe noi sa credem ca ceva nu este in ordine. De fapt, ei ne mint. Cine ar fi crezut asa ceva?
Oricum, mintim sa ne protejam ego-urile noastre fragile, dar nu toata lumea se pricepe la mintit. Barbatii rateaza mai des pentru ca ii dau de gol palmele transpirate, fetele rosii si gesturile ciudate; sau „infloresc” atat de mult povestea incat dau prea multe informatii.
Femeile isi pot da seama foarte repede cand un barbat le minte, dar invers e mult mai greu. Poate ca barbatii nu suspecteaza femeile ca ar putea fi atat de „devious”, dar nu observa limbajul corpului femeii de langa el, etc. Asta presupunand ca minciuna le este spusa in fata. Exista oameni care traiesc din minciuna si ma intreb cum pot sa doarma noaptea.
O victima a minciunilor se simte ranita si umilita si ajunge mai devreme sau mai tarziu in punctul in care nu mai are incredere in nimeni. Asta este reflexia societatii noastre.
