Emo este o abreviere a cuvantului emotional. Parte punk, parte gotici, copiii emo celebreaza tristetea si durerea. Daca vei cauta cultura emo pe internet, ecranul iti va fi invadat imediat de sute de site-uri dedicate acestei miscari. Am gasit chiar si un test pentru a determina cat de emo esti. Nu orice copil care arata ca un emo, se taie, scrie poezii morbide si vorbeste despre sinucidere, este un emo. Unii dintre ei sunt doar intr-o faza adolescentina. Este foarte important sa stim diferenta dintre o moda si un juramant pentru un anumit mod de viata.
Copiii emo pot fi diferentiati de ceilalti prin machiajul intens al ochilor cu negru, coafuri ciudate (uneori negre, alteori tipatoare in care bretonul acopera partial sau total un ochi) si haine de culori inchise. Baietii emo isi vopsesc parul negru si arata atat de slabi de parca n-ar fi mancat in viata lor. Fetele poarta accesorii colorate (bratari, bentite, agrafe). Copiilor emo nu le este rusine de lacrimile lor si pot chiar incepe sa planga in public.
Deseori, copiii emo sunt extrem de vulnerabili si deprimati. Pot trece de la o stare la alta cu viteza luminii. Hainele pe care le poarta pot aduce aminte de moda gotica, dar, spre deosebire de curentul gotic, copiii emo nu se aduna in cimitire si nu viseaza la moarte. Ei sunt avocatii a tot ceea ce misca si este viu. Principalul scop al copiilor emo este sa gaseasca o dragoste adevarata la fel de pura si pasionala ca si lacrimile pe care ei le varsa.
Sunt foarte pasionati de muzica, in special hardcore, indie si punk rock. Un cantec emo este usor de recunoscut pentru ca este vorba in principal despre o relatie nefericita, nedreptate, violenta si cruzime insotita de plansete, mormaieli si tipete.
Uneori, incapacitatea de a se controla poate avea consecinte lamentabile asupra lor. Adevaratii emo kids sunt strategi absoluti care popularizeaza un mod natural si sanatos de viata. Un tip anorexic, cu o tigara in mana si o bere in cealalta, imbracat in haine emo, nu este un emo adevarat. Este doar un tip care vrea sa para cool si la moda.
Copiilor emo le plac acelaeasi lucruri ca si unor copii normali: au prieteni, iubesc, zambesc, plang, se duc la filme si la concerte doar ca ei percep lumea din jur intr-un mod mult mai emotional.
In anii ’60 hipiotii predicau dragostea si pacea, in anii ’70 miscarea punk era la putere bazandu-se pe ura si atitudine. Daca stau si ma gandesc bine: dragoste si pace, anarhie si rebeliune, nu e foarte natural ca depresia si alienarea sa urmeze?
In fiecare generatie exista „o faza” a trecerii spre maturitate. Inevitabil acesti copii vor creste, vor avea copii la randul lor si vor rade de hainele stupide pe care le purtau, dar acum nu putem decat sa-i protejam pentru ca, in final, sunt niste copii.
