Daca ati avut impresia vreo secunda ca aceasta rubrica este una serioasa sa stiti ca v-ati inselat. In realitate, este o rubrica in care abordam probleme serioase intr-un mod total neserios, adica un fel de…palavrageala! Ce gasiti aici nu sunt articole ci pareri, nu sunt analize obiective ci raspunsuri subiective la intrebari de genul celor care care iti rasar in minte atunci cand n-ai ce face si te plictisesti ca astepti de doua ore la coada sa platesti lumina.
Dar stiti ca uneori – chipurile in gluma – se spun si lucruri serioase, asa ca este problema fiecarei cititoare ce retine sau unde se recunoaste in monologul meu – macar din cand in cand, sper – interesant.
Ce spuneti despre cele mai feministe dintre noi ? Da, da, acelea care sunt vesnic suparate pentru ca nu au obtinut promovarea pentru ca seful este un porc misogin si nu vrea sa admita faptul ca femeile sunt oricum de o mie de ori mai valoroase decat barbatii. Amuzant la feminismul extrem este ca, desi a inceput ca o miscare care milita pentru recunoasterea egalitatii intre sexe, a ajuns sa fie o pozitie ce sprijina ideea ca femeia este oricum net superioara barbatului, care este saracul acuzat de superficialitate si cate si mai cate; i se mai reproseaza si ca, daca avea bunavointa sa mai sada si el la cratita si la crescut copii in ultimele mii de ani, ar fi vazut ce de minuni – mult mai mari decat ce au facut ei, amaratii, pana acum – ar fi facut femeia vanator, cercetator, poet sau exponenta a altor asemenea meserii pe care barbatii au avut impertinenta sa le pastreze pentru ei pana tarziu in epoca moderna impreuna cu gloria aferenta.
Stiti ca si intelepciunea populara ne spune povestea ciobanasului care, dupa ce a strigat aiurea, nu a mai fost bagat in seama cand a strigat cu adevarat dupa ajutor pentru ca venisera lupii…cam asa se intampla si aici: ne-am dus atat de departe in feminismul nostru de ideea de egalitate intre sexe, incat pana si aceasta egalitate a ajuns sa fie luata in ras. De aceea, eu as ramane la un feminism… moderat, sa-i spunem, desi este feminismul in faza incipienta: suntem egali. Admit, asadar, ca nu suntem mai destepte ca ei (desi ma simt obligata sa fiu sincera pana la capat si sa recunosc ca suntem mai frumoase, mai sensibile, mai analitice, mai harnice, mai migaloase, mai practice, mai….(am obosit – of, cat este de scris aici)…mai atente, mai serioase, mai curajoase si tot asa…Oricum ati retinut ideea, da ? Consider ca suntem egali.
Acum urmeaza intrebarea cea mai grea: Ne dorim sa fim egale cu barbatii ? Si ce ar insemna aceasta egalitate ? Credeti ca in conditiile in care de maine s-ar declara egalitate, deci s-ar face abstractie total de faptul ca suntem femei, asa cum doresc radicalele, ne-am simti bine ? Trecem peste amanuntele putin importante cum ar fi ca ar trebui sa le deschidem si noi barbatilor usa si sa le tragem scaunul la restaurant…ce ne facem in situatii limita ? Daca de exemplu maine ne-ar ataca mama Rusie? Plecam toate pe front ? Dar pe front cam este criza de absorbante, ca sa nu mai spun de o crema antirid sau un anticearan. Adica de ce nu ne-am simti noi bine stind frumos acasa si ingrijind ranitii intre doua cafele de naut (ca e timp de razboi si este criza si de cafea !) ? Este adevarat ca faptele de vitejie vor fi tot ale dumnealor, dar se va spune si despre noi cate ceva pentru ca sigur vor exista cateva nebune care vor hotari sa ia prin surprindere liniile inamice.
Egalitatea aceasta este si ea buna la ceva, dar cred ca trebuie sa invatam cand sa o aplicam – adica nu chiar tot timpul… Daca dumnealor tot sunt la fel de destepti ca si noi – deci nu putem sa-i pacalim ! – inseamna ca nu se va numi pacaleala faptul ca vom specula si noi doar anumite forme de egalitate – atata logica am invatat si noi in mii de ani de schimbat scutece si privit la telenovele (refac fraza mai concis): din moment ce nu suntem mai destepte decat ei (ceea ce este dintru inceput recunoscut ca adevarat !) este clar ca orice am face nu vom reusi sa ii punem intr-o pozitie de inferioritate pentru ca asta ar insemna ca SUNTEM mai destepte si s-ar contrazice premiza. In concluzie, putem face ce dorim iar ei pot sta linistiti pentru ca nu suntem mai destepte.
