Presa romaneasca nu prea s-a ingramadit sa difuzeze ceea ce poate constitui o stire istorica: acum patru zile, ONU a aprobat o rezolutie care va deschide calea catre o supraveghere a marilor corporatii in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului pe planeta asta amarata. Rezolutia a fost intampinata cu entuziasm de organizatiile care militeaza pentru aceasta cauza de ani de zile. La Geneva, ONU s-a angajat sa formeze un grup de lucru international pentru a crea cadrul legal in vederea unui tratat care sa oblige in mod concret statele la supervizarea respectarea drepturilor omului.
Diana Aguiar, din partea Transnational Institute, una dintre organizatiile cele mai active in domeniu, afirma ca „ideea este sa cream un tratat prin care multinationalele sa nu mai poata practica incalcarea drepturilor omului in tarile care-l vor ratifica”.
Dar, pana sa jucam hora bucuriei, hai sa vedem cum s-a votat.
Au votat pentru: Algeria, Burkina Faso, China, Congo, Cuba, Etiopia, India, Indonezia, Coasta de Fildes, Kenia, Maroc, Namibia, Pakistan, Filipine, Rusia, Africa de Sud si Venezuela.
Au votat impotriva: Austria, Cehia, Estonia, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Japonia, Macedonia, Marea Britanie, Muntenegru, Coreea de Sud, Romania si SUA.
S-au abtinut: Argentina, Botswana, Brazilia, Chile, Costa Rica, Gabon, Kuweit, Maldive, Mexic, Peru, Arabia Saudita, Sierra Leone si Emiratele Arabe Unite.
Previzibil, dar nu mai putin scandalos. Partea civilizata a lumii pretuieste mai mult companiile multinationale decat drepturile omului. Apara capitalul, businessul, interesul celor putini in defavoarea celor multi. Tocmai acea parte care s-a consacrat ca marea exportatoare de democratie in est si sud. Neobosita in a initia tratate comerciale, dar extrem de alergica atunci cand vine vorba de reglementari privind drepturile chinezilor care lipesc iphone-ul si ale filipinezilor care ne tes tricourile si ne vopsesc jeansii. Dornica de pactul transatlantic, dar reticenta cand vine vorba de calitatea vietii si a mediului celor care trebuie sa suporte planurile de investitii si „crearea de locuri de munca” in lumea a treia si aiurea.
Abia acum incepe negocierea tratatului, act fara precedent. Pana acum, a existat preocupare doar pentru protejarea intereselor investitorilor, de unde si numarul mare de tratate comerciale. Lipseste orice fel de norma in dreptul international care sa indice si responsabilitatile multinationalelor fata de populatie. Au existat cauze cand s-a incercat in instantele locale deschiderea unor procese, dar din cauze diferite, nu s-a reusit. Acum s-a facut primul pas spre intelegerea faptului ca infractiunile si nerespectarea drepturilor omului comise de catre corporatii nu mai pot continua si trebuie sa fie sanctionate ca atare. De pilda, se va crea cadrul legal pentru conditii de munca demne, pentru reglementari privind contaminarea apei si a solului sau pentru incetarea persecutiilor indreptate impotriva activistilor.
Daca partea mea rationala intelege de ce au votat asa cum au facut-o americanii, englezii, japonezii etc, cand am vazut numele Romaniei in enumerare, am ras. Amar, dar am ras. Cat sa fim de suicidari? Pesemne, avem o vocatie de martir insuficient analizata. Risca cineva s-o psihanalizeze? Doar de dragul exercitiului, caci metoda este oricum depasita din punct de vedere stiintific.
