Materialul de saptamana trecuta si sugestiile oferite nu au ramas fara ecou. Iata relatarile de la fata locului, in legatura directa o avem pe Pisi 2. (Le mai tineti minte pe cele doua prietene de acum ceva timp, sunt convins, sunt inubliabile).
Draga Pisi 1,
Am cateva vesti cumplite. Asaza-te pe canapea, desi am banuiala ca te aflai deja acolo, pune-ti centura aia care topeste grasimea mai ceva ca flacara untura din tigaie, strange-te bine, baga-ti degetele de la picioare intr-un lighean cu apa rece si frunze de stevie si asculta-ma . Pardon, citeste-ma, ca mail-urile astea nu au si sonor. Am nevoie, draga Pisi 1, de ajutorul tau ca si eu te-am citit si te-am sfatuit atunci cand te-ai plans de criza.
Saptamana trecuta am citit articolul lui Maximus in care dadea tot felul de sfaturi cum sa ne prindem barbatii cei nemernici. Mie ideile mi s-au parut tare bune. Ca pe toate celelalte le incercasem deja si, cand ajungeam in momentul confruntarii, el tot se fofila, tot inventa scuze. Dar sfaturile astea mi s-au parut stiintifice si matematice si am zis ca acum nu mai are ce sa faca si cum sa ma mai pacaleasca si ca oricum ieftin n-o sa mai scape. Mi-am cumparat un costum de protectie cum poarta medicii cand fac operatii de siliconare si de liposuctie. Am ajuns cu el acasa, dar mi s-a parut ca nu-mi statea prea frumos, ma facea cam grasa, cum ai zis si tu de rochia cea rosie. Pana la urma, m-am dus la pompierii de la Dealul Spirii. Ei au fost tare draguti si m-au invitat in masina lor si mi-au dat tot felul de marimi sa incerc. Cat probam eu, ei tot fluierau si nu stiu de ce. Pana la urma, am gasit-o pe cea potrivita si am plecat cu ea acasa, bucuroasa nevoie mare. Am urmat intocmai instructiunile date de Maximus, nu ca atunci cand mi-a cumparat iubi cuptor cu microunde si l-am folosit pe post de casca de coafor. Asadar am recoltat treaba mare (cred ca era putin amestecata) si m-am dus cu ea la laborator.
Stai putin ca acum plang cand imi aduc aminte ce mi-a spus asistenta. Bee, bee, hac, hac. Mi-a zis ca s-au gasit probe de chilotei comestibili. Ai mei nu erau sigur, draga Pisi 1. Ca eu i-am zis sa-i manance ca sa-mi dovedeasca iubirea lui, dar el a refuzat ca, cica, spune si tu, sunt din bumbac. Eu am tot insistat, dar el nu si nu. Si uite tradarea! Pe ai mei nu i-a vrut, a facut nazuri, ca o fi si ca o pati, ca nu poate sa-i mestece, ca-i provoaca indigestie, dar pe-ai paparudei cum a reusit? Si ai mei erau din bumbac organic! Deci 0 chimicale!
Asa, deci, draga Pisi 1, de ce mi-a fost frica nu am scapat! Iubi MA INSALA! Ce ma fac? Ce ii fac lui? Ce ii fac aleia?
Pana acum, nu i-am zis nimic. De aia, iti spun si tie sa pastrezi secretul, sa fii ca un mormant, ca un mausoleu, ca o piramida, sau cum s-o mai zice. Mai intai trebuie sa am un plan si abia dupa aia pun piciorul in prag. Inainte de a lua o hotarare, trebuie sa mai adun cateva date.
1. Trebuie sa aflu cati bani a cheltuit cu ea. Ca eu nu las pe nimeni sa-mi ia pantofii din picioare, saloanele de umblat, hainele de probat. Trebuie sa stiu tot, pana la ultimul eurocent. Asa am stabilit, ce-i al lui e si al meu si al nimanui altcuiva. Ea nu are niciun drept. Eu i-am facut ceai cand era bolnav, eu i-am comandat pizza cand era racit si eu l-am inteles ca nu se poate duce la munca atunci cand a facut hernie de disc de la carat aparatul meu de fitness pe scari.
2. Trebuie sa stiu cum arata ea. Pentru asta, trebuie sa achizitionez un nou costum, sa ma deghizez. Eu zic sa ma duc incognito in cartierul ei (stiu deja care e). Ma voi imbraca in surdo-muta. Ca sa fiu sigura ca nu aud nimic, imi voi pune vata in urechi (sa-mi pun si-n nas?) si niste casti mari, de DJ, deasupra. Pe deasupra, voi purta un parpalac galben de ploaie. La nevoie, platesc un aurolac sa-mi toarne niste apa in cap. Ma gandesc sa ma postez in fata bisericii. Sa vad ce fel de acatiste da. Daca da acatiste de subtiere a gambelor si reducere a circumferintei soldurilor, e clar. E vax. Nu are nicio sansa in fata mea, care sunt o zana si o regina. Pentru asta, am nevoie de o alta deghizare: vanzatoare de lumanari. Oare la biserica sunt din alea parfumate? Sau or fi doar cu aroma de tamaie? Daca vad ca mituieste Parintele sa se roage de doamne-doamne sa ma despart eu de Iubi, s-a zis cu ea.
3. Trebuie sa aflu daca ea gateste. Atunci e clar, joaca murdar si o voi bate cu armele ei. Nu te ingrozi si te rog sa fii prietena cu mine in continuare chiar daca voi gati. Dar sa nu mai spui nimanui, te rog eu frumos. Nu am ce face: situatiile disperate cer masuri disperate si scopul scuza mijloacele, cum zicea parca italianul ala cu nume de om rau, Michiavelino sau asa ceva. Daca mai si spala sau schimba becuri de una singura, fara ajutorul lui sau al prietenelor, atunci e si mai limpede. E diavolul in persoana. Voi fi pierduta. Cum sa te lupti cu asa ceva?
4. Intre timp, ma rog sa nu fie una dintre ciudatele alea care muncesc. Femeile alea sunt cele mai bizare fiinte de pe fata pamantului. Spune si tu, draga Pisi 1. Ceva trebuie sa fie in neregula cu ele. Asta pe langa faptul ca sunt, in general, uratele, sarmanele. De fapt, tocmai de-asta muncesc. Pentru ca nu pot altfel sa aiba acces la o viata normala, asa ca noi doua. Sa-ti spun ce-am auzit. Dar nu stiu daca e adevarat, poate e barfa inventata de aia de la Cancan. Cica mai demult ele militau si protestau arzandu-si sutienele (probabil erau din alea ieftine si naspa, din Obor), si neepilandu-se. Eu m-am mai gandit ca poate le ardeau din cauza ca oricum nu prea aveau sani si nici bani de operatie. Poate de asta si muncesc acum, fac cearcane si riduri, isi pierd vocea (am inteles ca trebuie sa tipi mult cand muncesti), sperand ca pe la 40 de ani macar o sa-si permita si ele. In fine, sa nu ne ratacim de la subiect.
A doua veste este ca m-am uitat si eu la „Iubire in pestera”. Si nici eu nu mi-am putut da seama cand se bronzeaza fata aia. Si cum sa mai fac fata la atatea griji? Ca imi propun in fiecare zi un program de gandire. Dar ai vazut ce ciudat e? Ca atunci cand te gandesti, gandurile incep sa ti se amestece in cap si se face o harababura, doamne-doamne. Parca ar striga multi deodata. Cateodata ma gandesc ca cineva mi-a pus microfoane si difuzoare in creieri. Poate chiar Iubi, cine stie, si atunci as fi pierduta ca ar afla de planurile mele. Sunt tare napastuita, draga Pisi 1, si, colac peste pupaza, mi s-a mai rupt si o unghie si el nu e aici ca sa plang si sa-i spun ce-am patit. Si inselata, si cu manichiura stricata.
