Filmele romantice, la care femeile se duc cu batiste si servetele (dar si cu popcorn, sa nu se anemieze de la atata deshidratare) si la care noi suntem tarati cu mana inclestata spasmodic pe Emetiral, prezinta doar o fateta a unei realitati gretos de roz si de dulci. Pelicula se incheie, de obicei, cu o nunta, intru ilustrarea moderna a basmelor de odinioara.
Desi acesta pare sa fie scopul suprem in viata pentru multe femei, unele dintre ele indraznesc sa-si duca visul mai departe. De acord, este absolut ok sa astepti o anumita implinire fizica, nu de alta natura, nu va faceti griji, pentru a face un mascul aflat in plina criza a valorilor sa-ti puna verigheta pe degetel. Dupa aceea, bariera este ridicata si in stepa uscata a vietii feminine incepe sa curga laptele si mierea „realizarilor si implinirilor”. Stiti cu totii ce forma prinde acest rau imbietor: malluri, vacante exotice, liposuctii cand implinirea fizica ameninta sa fie atat de completa incat debordeaza. Toate valorile capitalismului pervertite la genul feminin.
Varianta ideala este insa decesul. Da, da, ati citit bine. Evident, este vorba de trecerea in nefiinta a noastra. Astfel apar acele cazuri in care nimfete spun da unui mosulet paralizat, ce nu mai este in deplinatatea facultatilor mintale de vreo cateva decenii bune, nici macar nu se poate deplasa singur la starea civila. Inca dinainte de a-si cumpara toaleta nuptiala, mireasa viziteaza un magazin cu tinute de doliu, pregatindu-se sa fie o vaduva sexy si chic. In universul feminin, moartea nu exclude fitele.
Uneori insa destinul le pune la incercare pe aceste sotioare nerabdatoare intru organizarea de pomeni si cele crestinesti. Si partenerii se incapataneaza sa supravietuiasca, cu nesimtire si egoism, am putea spune, in pofida incercarilor de tot felul la care sunt supusi. Cand doamna cu coasa intarzie, nimfeta ajunsa deja in stadiul de ofilire, vazand cum i se demodeaza in dulap hainele de inmormantare, hotaraste intr-o buna zi ca situatia este absolut impardonabila si insuportabila. In dimineata urmatoare, aranjata, frumos mirositoare si mai tonica decat un Red Bull se indreapta spre tribunal pentru a depune cererea eliberatoare, cererea de divort.
Sa nu va imaginati insa ca va parasi sacrosancta institutie a casniciei doar cu ce a venit. Pentru femeie, mariajul este o investitie. Preferabil pe termen scurt. Insa, daca perioada se prelungeste, si cererile ei se vor amplifica pe masura.
Odata cu prima infatisare in fata instantei, femeia va prezenta nota de plata. Constienta fiind de faptul ca reprezinta o marfa perisabila, va cere despagubiri. Isi va arata ridurile, kilogramele in plus, tenul vizibil afectat si il va invinovati pe nobilul consort pentru toate acestea. Va pretinde ca pentru refacerea „formei fizice de invidiat” de care se bucura inainte are nevoie de ani de repaos si ca delicata ei constitutie nu-i va mai permite sa munceasca vreodata. „Tineretea” si „frumusetea” ei au fost sacrificate si va pretinde un pret pentru aceasta jertfa.
Femeia aflata in proces de divort seamana cu o creatura periculoasa, un rechin care a simtit mirosul sangelui. Nicio arma nu va fi prea josnica, totul poate fi utilizat si intors impotriva barbatului. Daca acesta a avut 80 de ani la fericitul eveniment, i se va reprosa faptul ca nu si-a indeplinit „obligatiile conjugale”. Sotia va juca rolul fecioarei naive, pacalite si inselate cu cruzime de un octogenar. Reprezentantii varstei a treia vor deveni absolut diabolici, persecutand tineretea, ignorandu-i cu buna stiinta si premeditare nevoile. Trupesti si spirituale, deopotriva. Daca, din contra, deborda de vitalitate, il va acuza de adulter. Putin importa acum ca acesta avea plantat un cip care-i spunea ei cu maxima precizie momentul si locul in care se afla.
Nota de plata va fi extrem de amanuntita. Daca menajera nu a venit intr-o zi si partenera de viata s-a vazut pusa in situatia umilitoare de a face un ceai si a fierbe un ou, acest lucru va fi mentionat. In plus, se va aduce in calcul si discriminarea de care s-a facut vinovat inculpatul intrucat a supus-o la munci gospodaresti, presupunand ca ea nu este apta de a desfasura activitati intelectuale in conditiile in care nu si-a manifestat nicio apetenta in acest sens. Prietenele ei, chemate ca martori in fata instantei (desi am explicat intr-un alt articol completa inutilitate a fiintelor de sex feminin in chestiuni ce au legaturi, fie si doar tangentiale, cu domeniul juridic), vor jura cu ochii in lacrimi ca si-au vazut prietena umilita in doua randuri de-a lungul celor sapte ani de casnicie in timp in matura.
Crimele sunt abominabile. Cei din sala adusi sa constituie o tabara solida a victimei il vor privi pe cel invinuit cu ochi plini de ura. Se vor agita bratari si ceasuri, perle si cercei in semn de protest, tocurile cui vor luci amenintator, infigandu-se in podea. Judecatorului ii va fi greu sa mentina in frau valul de indignare. Femeia dovedeste in cadrul proceselor de divort ca reprezinta o categorie defavorizata, care se afirma singura ca fiind perfect incapabila sa functioneze fara suport, sa se intretina pe sine si bolnavicioasa imagine pe care o are despre lume.
Cu ce se spala umilinta si nedreptatile celor care au suferit in caminul conjugal? Cu singurul remediu care poate vindeca inima ranita, sufletul sensibil si tenul ridat al unei femei: o pensie alimentara consistenta.
