Faptele care se intampla in jurul nostru au ajuns sa ne lase inerti.
Traim si traim degeaba pentru semenii nostri.
Zilele trecute am asistat la un furt. Mi-a fost frica sa strig in gura mare „PRINDE HOTUL – FURA GHIVECELE DE FLORI DE LA CHIOSC!” Mi-a fost frica, recunosc. Am fost lasa si i-am spus vanzatoarei, nu foarte tare, de frica sa nu ma astepte apoi pe mine hotii dupa coltul blocului. Aveam si laptopul in spate. Vanzatoarea nu i-a mai prins. Chiar mi-a fost frica. De ce sa imi fie frica de hoti? Nu e firesc. Nu e normal. Eu eram cea corecta, cea cinstita. Lor trebuia sa le fie frica de mine, de restul oamenilor care coborasera in numar mare din autobuz si care nu au facut absolut nimic.
Nimeni nu se baga, nimeni nu reactioneaza. Si noi, cei care facem asta, o facem cu frica.
Hotii fura la ora 6 seara, dintr-un cartier muncitoresc din Bucuresti, plin de oameni pe strada care se intorc de la serviciu, fura dintre 3 magazine, fura din munca altuia, fura chiar daca au maxim 20 de ani si-ar putea sa munceasca. De ce se fac hotii hoti, nu discutam acum ca e absurd. Dar de ce nu am reactionat „public” sau „in gura mare” nu stiu sa spun. De ce mi-a fost asa de frica sa iau atitudine, iarasi nu stiu.
Intrebarea mea si mai clara este: de ce nici unul din cei minim 10 barbati de langa care au furat ghiveciul cu flori nu a reactionat?
Unde sunt barbatii de altadata, as putea spune?
Sunt impotriva violentei, dar si impotriva metrosexualilor, domnisorilor care nu mai stiu sa dea un pumn zdravan unui hot. Sunt impotriva nepasarii, a faptului ca se cheama un specialist daca se pune o priza noua, sunt impotriva delasarii constiintei sociale. Sunt revoltata pe mine in primul rand. Mama, de ce nu sunt barbat?
Sa reluam faptele: am lasat 2 hoti la drumul mare sa scape. De ce?
Chiar atat de mare mi-a fost frica de razbunarea lor? Oare chiar nu ar fi fost inchisi si m-ar fi asteptat pe mine a doua zi sa-mi dea in cap pe aleea dintre blocuri? Oare nu puteam sa gasesc o solutie alternativa, sa ma astepte cineva in fiecare seara la tramvai?
Acesta este un articol prin care imi cer scuze fata de vanzatoarea de la chiosc, fata de oamenii carora nu le-am atras atentia sa prinda doi hoti. Ma simt vinovata daca ei vor mai fura ceva de prin zona. Imi cer scuze in fata societatii si a comunitatii in care locuiesc.
Mea culpa si, la urmatorul hot, cu toate riscurile, alerg dupa el si urlu cat ma tin rarunchii.
