Campania electorala din anul acesta, pe langa mizeria traditionala, a venit cu o aroma noua, cu o duhoare inedita. Acestea au fost provocate de faptul ca in cursa avem si doua femei care candideaza. Nu sunt primele (in 2000 a candidat o anume Gratiela Barca), dar sunt primele care se si bucura de notorietate si care nu au iesit din neantul anonimatului. Din cauze evident diferite. Despre cum se claseaza ele si cate sanse au, nu vreau sa discut. Nu politica ma preocupa aici, ci raportarea populatiei si a mass-mediei la ele.
Elena Udrea. Oare ii poate fi rostit numele fara un ranjet si fara subinteles? Nu. Nu discut, iarasi, despre credibilitatea campaniei electorale, despre lipsa de adecvare a posturilor in care se plaseaza, ci strict despre modul in care este perceputa de public. Si ar fi fost la fel si daca n-ar fi crosetat, sarit cu parasuta, impaturit sarmale si condus camioane. De altfel, campania ei da senzatia ca nu mai are nimic de pierdut si tocmai de aceea da trup tuturor cliseelor, provocand ea insasi mustaceli si lasand loc de interpretari.
Elena Udrea este perceputa ca o femeie care a ajuns in componenta guvernului gratie atuurilor fizice (si averii sotului ei, atentie!). De aceea este antipatizata. Este blonda, indrazneata, cameleonica, gata sa preia orice rol si sa incheie orice compromis. Asadar, poarta si anatema imoralitatii. Ah, si are si pantofi al dracului de scumpi pe care si-i permite pentru ca a jecmanit niste prosti de barbati.
Monica Macovei, pe de alta parte, este ironizata si chiar antipatizata din cauze contrarii. Este prea sobra, prea „nefemeie” (caci, nu-i asa, un pic de decolteu si o fusta mini n-au omorat pe nimeni), prea „procuroare”. Barbatii neamului se refera la ea folosind oribila sintagma «”moartea pasiunii”. Am auzit chiar si femei care-i reproseaza sobrietatea si o presupusa lipsa de delicatete.
Ea n-are pantofi scumpi si ce e aia sa ceara donatii pentru campanie? La noi nu s-a pomenit asa rusine. E mai bine sa furi bani pentru campanii decat sa convingi electoratul sa te sustina si astfel. Ia singur, nu cere voie ca pici de prost.
Pe scurt. In timp ce Elena Udrea este acuzata ca provoaca prea multe erectii, Monica Macovei este infierata ca nu provoaca niciuna. Si asa ajungem sa ne invartim iarasi in jurul axei. Nu, nu la axa Washington-Londra-Bucuresti ma refer acum. Ci la axa sfantului penis. Care iata, se pare ca uneori tine si stampila de vot.
De altfel, nu ma mira prea mult. O societate ca a noastra scalda feminitatea in aceleasi doua ape dintotdeauna si nu pare sa aiba de gand a se razgandi: maternitatea/sfintenia si feminitatea promiscua („toate e c**ve, mai putin mama si sora-mea” – zice o veche vorba din popor).
Ce ar fi amuzant daca n-ar fi provocator de indigestie ar fi ca si femeile participa la hora asta hidoasa. De partea cealalta a baricadei, mama si senatoarea Gabriela Vranceanu-Firea s-a trezit a da cu parul in cei asupra carora nu s-a pogorat miracolul paternitatii. Cica infertilitatea ar fi o chestie de lipsa de civilizatie! Ca sa vezi unde stateau cultura si progresul: in intalnirea dintre un ovul si un spermatozoid. Sa mai spuna cineva ca penisul nu stie carte.
Sursa foto: lacoltulstrazii.ro.
