Vantul revolutionar al schimbarii din Decembrie ’89 a adus cu sine importante modificari sociale, economice, politice, schimbari resimtite zi de zi de catre toti locuitorii tarii.
Cresterea nivelului de trai, relativa ar zice unii, precum si emanciparea femeii si accesul acesteia in toate domeniile de activitate in virtutea libertatii constiintei sunt considerate doua dintre marile realizari ale economiei de piata si ale democratiei. Privite singular, nimic de obiectat, luate in ansamblu insa aceste doua elemente duc inevitabil la catastrofa.
Satui de asteptat zece ani pentru o Dacie, romanii au luat cu asalt piata automobilelor, numarul acestora crescand de vreo douasprezece ori in ultimii cincisprezece ani. Soselele au ramas, in mare, cam aceleasi, prea stramte, inguste, suprapopulate, ducand la sufocarea capitalei si a marilor orase. Se observa in acest context inmultirea – ca sa nu zicem infestarea – scapata de sub control cu o specie destul de rara in „Epoca de aur” – soferita. Prevazind posibilitatea exploziei demografice a conducatoarelor auto regimul comunist a incercat, fara succes, sa reduca numarul acestora prin celebra reglementare care stipula ca „o zi circula cele cu sot, o zi cele fara sot”. O grava greseala de interpretare a decretului-lege a dus la concluzia ca acesta se refera nu la doamne sau domnisoare ci la numere pare sau impare, ceea ce a facut ca norma sa nu isi atinga scopul.
Astazi femeile, maritate sau nemaritate, pot cicula in voie, trezind nostalgia celorlalti participanti la trafic fata de comunism si vremurile cand barbatii erau regi ai soselelor.
Este de-a dreptul interesant cum motorul masinii unei doamne, oprit in mijlocul intersectiei, poate intarzia din drumul lor spre serviciu cateva sute de oameni. Este pur si simplu maret sa vezi o coloana de doi kilometri inaintind cu viteza melcului in spatele unei domnisoare care nu este inca bine acomodata cu schimbarea vitezelor, iar cand o tanara posesoare a unui permis de conducere face o criza de isterie pe linia de tramvai scurtind cu zece ani speranta de viata a agentului de circulatie care incearca sa o indrume, situatia devine teatrala.
Condimentind cele afirmate mai sus cu nevoia intrinseca a oricarei femei de a ocupa macar trei locuri de parcare prin efectuarea acestei manevre intr-un mod cel putin dubios, blocarea oricarei benzinarii minute bune prin pozitionarea stranie a automobilului sau intoarcerea in 37 de timpi putem justifica mesajul trimis de primariile de sector bucurestene oficial tuturor participantilor la trafic (desi stim cu totii cui se adreseaza) : Transportul in comun este rentabil, comod si relaxant pentru dumneavoastra si nu numai.
