Imi place sa ma machiez. O fac zilnic. Da, e o pacaleala de care sunt constienta si pe care mi-o asum. Un artificiu devenit act reflex. Pana la frumusetea interioara (si de ce presupunem ca toti cei cu care interactionam ar trebui sa fie neaparat interesati de ea – e un mister pentru mine), ceea ce eu arat lumii reprezinta exteriorul. Nu, nu fac o obsesie din asta, nu-mi verific machiajul din 5 in 5 minute, nu am intrat in taramul patologicului. Dar o crema dimineata, un fond de ten, anticearcan (daca e cazul) si umbra discreta a unui dermatograf, curbura data de rimel genelor – mi se par aproape obligatorii. Sa fim cinstite, putine dintre noi au o piele impecabila, putine dintre noi arata ca Venus iesita din spuma valurilor la 8 dimineata, iar un machiaj discret mi se pare un minim respect pentru mine insami, dar si pentru cei cu care interactionez.
Ceea ce n-am sa inteleg insa niciodata este excesul. Confuzia stilistica, amalgamul balcanic, ghiveciul de pe chipuri. Probabil doar o prelungire, un apendice al celui vestimentar, acesta la randul lui o urmare fireasca a unor hibe de educatie. Sincer va spun si cu durere: n-am vazut niciunde femei mai prost machiate ca in Romania. Stridenta care sa-mi raneasca ochii la fel de puternic.
Metrou, Piata Romana, 9 dimineata. In stanga mea: linie groasa de tus, fond de ten cu trei nuante mai inchis decat ar trebui, gene incarcate pana la refuz. In dreapta mea: pudra mult prea alba care face fata sa semene a masca mortuara, contur de buze in alta nuanta decat rujul, fard de seara. Aleg sa-mi fixez privirea pe fata din fata mea, adepta a stilului emo. Macar ea are un mesaj de transmis si, in ciuda stridentei, imaginea este una coerenta (par, stil vestimentar, machiaj), scuzabila si prin varsta frageda.
Lipsa machiajului este preferabila oricand unui machiaj nepotrivit. Asa cum nu ne imbracam in paiete dimineata si nici nu incaltam pantofi cu strasuri cand mergem la birou, la fel de logic si de bun-simt este sa adoptam un machiaj discret, nu sa ne transformam chipurile in sorcove. Nu e stilat, nu e sexi, nu e decat vulgar si ridicol.
Cumva, toate acestea au explicatii de ordin social-istoric. Atunci cand la noi, Bianca Dragusanu si Daniela Crudu sunt etalon de frumusete si stil, probabil ca devine firesc ca, in spatiul public, sa gasim diverse sosii ale lor si mai putine femei care sa aduca a Marie Rose Mociornita. Sau a Kate Middleton, ca sa pastram categoria de varsta. Ceea ce se uita adesea e ca acestea apar in emisiuni pe post de “asistente†si mai au si faima de dame de companie, vanate fiind de mai multi clienti nemultumiti din zona manelistilor. Nu le-am vazut prezentate ca analisti politici sau economici.
Am auzit multe compatrioate reclamand simplitatea femeilor din vest ca si cum ar fi un defect. Probabil secolele de dominatie otomana si-au lasat amprenta mai puternic decat am crede, iar asta ne-a alterat inclusiv gusturile. Se stie ca nuantele puternice, machiajul dramatic sunt specifice mai degraba Orientului. Cu cat mergi mai spre est, cu atat “dramatismul†picturii de pe chip se intensifica. In lumea orientala, stridenta si kitschul au bazele lor si se integreaza in peisaj. Aici insa, sa patrunzi intr-o multinationala, cu ochii conturati apasat in nuante de mov la 8 dimineata e un nonsens. E lipsa crasa de adecvare, ca sa folosesc un eufemism.
Se mai petrece o confuzie. Intre exces si ingrijire se pune semnul de egalitate. Aici, pari mai ingrijita cu cat stratul de fond de ten este mai gros, sprancenele mai subtiri si genele false gadilandu-ti tamplele. Paradoxal, nu?
Stiu ca ati mai auzit de mii de ori, dar „less is more”. Chiar e. Nu trebuie sa fii make up artist, doar sa-ti insusesti cateva reguli simple. Pentru inspiratie, aruncati un ochi peste machiajele propuse de artistii inscrisi la concursul Oriflame. Participantii au trimis cinci feluri de machiaj pentru ocazii diferite. Chiar daca seara mergem la o petrecere, asta nu inseamna ca trebuie sa incepem “distractia†de dimineata.
