Daca ar fi o problema care sa afecteze marea majoritate a cuplurilor dupa primele luni de convietuire se poate spune ca aceasta ar fi reprezentata de plictiseala data de instalarea rutinei si incercarea a din ce in mai putine activitati care sa ne scoata din cotidian.
Femeile le reproseaza in permanenta barbatilor ca nu le mai scot in oras, ca nu mai sufera de nebunia de la inceput, cand hotarau in cinci minute sa plece la mare sau la munte si se suiau pur si simplu in tren cu un rucsac in spate si ca si-au pierdut acel dram de inconstienta care ii facea sa lase la o parte grijile si, cu toate problemele de la munca, sa se urce in masina si sa mearga la gratar. Li se reproseaza practic barbatilor ca, imediat dupa ce se pierde nevoia de-a-si impresioneze partenera prin nebunia, energia si nonconformismul lor, devin niste clatite tolanite pe canapaua din sufragerie la fel de dependenti de telenovele sau de calculator ca si partenerele de viata – creaturi mult prea pragmatice si prea bine ancorate in realitate pentru a mai putea fi distractiv sa traiesti alaturi de ei.
De pilda, la rugamintile insistente ale partenerelor de viata de genul „Hai la un suc, ca n-am mai iesit de mult impreuna”, raspunsurile incep sa devina „Vezi ca este suc in frigider!” sau „De ce sa iesim la un suc daca putem cobori la magazin si lua unul pentru acasa?!”. Gratarul, iesitul la pizza incep sa i se para la fel de inutile, concluzia la care ajunge in permanenta fiind aceea ca activitatile astea nu sunt rentabile din punctul de vedere al timpului consumat, nici din cel financiar, de aceea va prefera sa va sugereze sa comandati pizza pentru acasa sau sa faceti gratar la grill-ul electric din bucatarie.
Schimbarile acestea din comportamentul lui ajung pana la urma sa o exaspereze pe ea, care nu isi da seama daca el nu intelege ca si ea mai are nevoie sa iasa in societate sau daca pur si simplu nu are chef sa o scoata din casa. Varianta corect este bineinteles a doua. Desi femeile nu realizeza, tot ele sunt cele care ii cauzeaza lui aceasta apatie, ca sa nu zicem de-a dreptul greata, de a mai iesi pe afara.
Pai cum sa aiba chef saracul de el sa o scoata la o plimbare pe strasse cand stie ca pentru asta trebuie sa astepte doua ore interminabile in care ea isi da pe fata cu toate substantele chimice existente prin baie. Cum sa ii mai arda lui sa iasa la aer curat in parc, daca asta presupune sa atepte inca vreo ora in care ea schimba toate tinutele din casa. Si cum sa mai fie el nerabdator sa mearga la un picnic, in spiritul comuniunii dintre om si natura, daca asta inseamna ca ea ii va umple portbagajul masinii cu tot soiul de prostii, cincizeci de feluri de farfurii, caserole, tacamuri, recipiente de diferite marimi, toate de plastic si toate de unica intrebuintare, de mijlocul padurii ajunge sa semene mai mult cu un combinat de mase plastice iar picnicul se transforma in ora mesei la Carom S.A.
Asa ca, de cate ori ajungeti sa va intrebati de ce s-a cam plictisit partenerul de viata sa va scoata pe undeva, trageti aer adinc in piept de trei ori si repetati-va cu voce tare: Nu e vina lui, e vina mea, deoarece sunt anosta, plictisitoare si am omorat tot ce era spontan in el!. Va veti simti mult mai bine!!!
