Se iau doi candidati la acelasi post, unul de conducere, top-management. Judecam cazul ca la fizica, intr-un mediu ideal, adica in vid. Asadar, amandoi au aceeasi pregatire profesionala. Au absolvit aceleasi scoli, au aceeasi experienta in domeniul respectiv, la teste si interviuri obtin scoruri egale. Pe cine alegem? Femeia sau barbatul?
Incercam o detaliere si o demonstratie a faptului ca, totusi, barbatul este alegerea potrivita.
1. Femeia, pentru a face cariera, trebuie sa-si suprime impulsurile naturale. Natura ei nu o recomanda pentru birouri, ci pentru scutece si oale. De aceea, ea, inainte de a da piept cu societatea, trebuie sa lupte cu ea insasi. Cu familia ei, care are alte asteptari. Aceasta lupta continua, de negare a propriilor aplecari si a tendintelor naturale, nu trece fara sa lase urme. La un moment dat, tot ce clocoteste in adancul ei, nevoia de necontrolat de bebelusi, tocanite si vrafuri de cearsafuri calcate va irumpe. Si asta se va intampla chiar in mediul profesional.
Barbatul, pe de alta parte, este acolo unde trebuie sa fie. Omul potrivit in locul potrivit. De la el, lumea se asteapta sa faca bani, nu copii. De la el, se asteapta sustinerea economica a familiei, urcarea pe ierarhia sociala. Cu alte cuvinte, un barbat intr-un post de conducere este ca pestele in apa. Este in locul ideal. Femeia e ca o gaina care trebuie sa invete sa inoate. Nimic natural in miscarile ei. Poate deprinde plutirea, poate evita scufundarea, dar miscarile ii sunt nefiresti, nelalocul lor.
2. Femeia traieste altfel competitia. Astfel, nu suporta ca in preajma ei sa fie si alte “invingatoareâ€. Carierista prefera mereu sa creada in mitul propriei ei unicitati. In acelasi timp insa, ii va detesta si pe colegii ei barbati. Aici treburile sunt putin mai complicate, asa ca am nevoie de intreaga voastra atentie. Teoretic, femeia manager ar trebui sa fie fericita ca a invins intr-o lume numita a barbatilor. Cu toate astea, nu va fi. Ea traieste cariera ca pe un blestem si o provocare totodata. Se uraste pe sine. Dar, mai presus de toate, ii uraste pe barbati pentru ca ii face raspunzatori de chinul ei. Ea vrea si nu vrea sa fie sefa. Cand reuseste sa fie, nu ii va ierta pe ceilalti pentru ca ii acuza de alegerea pe care singura a facut-o, de nefirescul situatiei in care se afla. Sta, indiferent de numarul kilogramelor si de circumferinta soldurilor, cu fundul in doua luntri.
Barbatul insa, din nou, se simte in largul sau. Competitia este sanatoasa, masculina, datatoare de progres, terenul unde se naste inovatia. Cand o castiga, se poarta firesc. Cand e infrant, bea o bere si isi revine. Femeia incepe insa sa dezvolte embrionul unui graunte de venin. De aici, pana la infectia totala nu mai e decat un pas.
3. Nu poti sti niciodata cand erupe adevarata natura. Cand proiectele incep sa piarda din importanta in fata ticaitului ceasului biologic. Pana acum, l-a sufocat cu vrafuri de mape, promovari si bonusuri salariale. L-a amutit, i-a pus perna pe gura. Asta nu inseamna insa ca l-a ucis. Ca e mort. Ca tace pe vecie. Mai nou, pe la pragul de 35 de ani, incepe sa bubuie ca niste clopote de catedrala cu tot cu difuzoare. Cand bubuie ceasul si uterul e gol, femeia se inacreste. Ca o ciorba lasata la soare cu capacul pus. In ceasul de pe urma al ovulatiei, are doar doua variante: acum ori niciodata. Ori ca e fecundata, ori ca ramane cum era, pentru companie tot e rau.
Cazul unu: concediul de maternitate. Nu e nevoie sa spun de ce ar fi daunator, nu? Chiar daca revine dupa 3 luni, chiar daca o face dupa doi ani. Mintea ei, atata cata era, nu va mai fi la birou. Gandurile vor topai haotic de la scutece la fonduri speciale pentru educatie si la gasirea unei bone responsabile. In plus, isi va distrage colegii plictisindu-i cumplit cu buletinul de stiri actualizat zilnic cu privire la progresele copilului. Veti sti cu totii de cate ori face caca, ce cuvinte spune si cum le poceste, pe cine iubeste mai mult si cate fire de par are in cap. Si va trebui sa va prefaceti ca aveti de-a face cu un copil minune. Daca behaie in baie, e clar ca va deveni un al doilea Mozart. Daca mazgaleste peretii, musai sa fie un Da Vinci.Si vai de cel ce va stramba din spranceana a neincredere.
Cazul doi: nu procreeaza. Hormonii vor face ravagii. Menopauza va actiona ca un al doilea Cernobal si va pustii totul in jur. Tot ce vine din partea aceea intunecata si medievala se va napusti cu forta inzecita asupra mediului profesional. Va deveni workaholica si va pretinde ca toata lumea sa-i urmeze exemplul. O Ioana d’Arc a mediului corporatist. Va crea mereu conflicte si razboaie caci simte cumva nevoia de sange, nevoia de sacrificiu si, cum nu exista o placenta, se descurca si ea cu ce poate. Va concedia cu placere, va penaliza si va sanctiona, va atrage atentia, va impunge cu degetul si va face rapoarte. O splendoare.
Asa stand lucrurile, cred ca este mai mult decat evident de ce cei de la resurse umane trebuie sa aleaga mereu barbatul. Cartea e sigura, castigatoare, nu prezinta riscuri si surprize.
