DA, grasimea este vizibila. Chiar si pentru noi

Una dintre marile probleme cu care se confrunta femeile consta in kilogramele in plus. Daca arunci o privire prin revistele dedicate segmentului feminin al populatiei, daca treci prin fata unui raft de carti asa-numite “self-help” dintr-o librarie, vei fi uimit sa constati cantitatea enorma de materiale scrise pe aceasta tema. Se fac sondaje, se publica articole, se intreprind studii care se deruleaza pe ani intregi. Totul pentru ca ele sa incapa intr-un tricou, o pereche de pantaloni fara ca tesatura sa se rupa si fara ca surplusul sa dea pe dinafara. Se organizeaza congrese, mintile luminate ale lumii se reunesc, dezbaterile se intind pe ani intregi. Si asta nu de ieri, ci de cateva decenii bune.

Daca barbatii lupta in razboaie, in laboratoare de cercetare pentru a descoperi leacuri la maladii cu adevarat inspaimantatoare, femeile au si ele inamicul lor: osanza. Nu a altora, nu a noastra, ci a lor. Stratul adipos din propria dotare.

Urmarind amploarea evenimentului, calculand resursele investite, un observator neutru ca mine ramane uimit de lipsa de eficienta a acestei lupte. Caci batalia cu kilogramele, privind in jurul meu, pare sa fie departe de a fi castigata. Din contra, cu cat se inarmeaza mai mult, cu atat par sa fie mai voluminoase.

Sigur, asta m-ar lasa perfect indiferent daca nu ar afecta si calitatea vietii mele. Trecand peste considerentele de ordin estetic, le voi lua in considerare pe cele de ordin practic.

In primul rand, in cruciada lor pentru atingerea statutului de obiect dezirabil, femeile investesc sume considerabile de bani. Au auzit de un ceai minune care garanteaza ca, si daca ingurgitezi un porc pe seara, vei avea masurile mult visate? Se imbulzesc la magazin. Bineinteles, respectivul ceai are un pret pe masura promisiunilor pe care le face, insa eficienta lor este 0 intrucat miracole nu s-au mai vazut pe acest pamant de la invierea lui Hristos incoace, si nici macar el n-am auzit sa fi infaptuit minunea slabirii rapide.

Sigur, a vindecat oameni bolnavi, a inviat morti, dar n-a reusit sa faca nicio femeie de 200 de kilograme sa ajunga la mult visatele 90, 60, 90. Dupa ce l-au consumat, ele se declara foarte deprimate si sustin ca au nevoie de tratament psihologic pentru a-si accepta imagina, pentru a invata sa se iubeasca asa cum sunt. Terapia costa si ea.

O alta categorie o reprezinta cele care sustin, impotriva tuturor legilor fizicii si biologiei, ca ele se ingrasa desi nu mananca “mai nimic”, ca se ingrasa pana si de la apa. Iar cand spun asta, o spun cu ochi de gazela speriata, chit ca au inceput sa semene mai mult cu niste bovine. Lasati miturile astea care va servesc drept carje pentru sustinerea psihicului si asa fragil. Oricat vi s-ar parea de ciudat, va ingrasati de la mancare. Nu de la aer, nu de la stres si nu, in mod categoric nu, din cauza mea.

In plus, as dori sa protestez pe aceasta cale: nu trebuie sa va iubiti asa cum sunteti. Ce inseamna democratia asta prost-inteleasa, aceasta estetica a uratului gresit perceputa? De cand spunem ca anomalia este norma? Va rog sa va scoateti din cap aceasta idee distructiva si pentru noi, si pentru mediu, oricat de inclinate ati fi sa fiti nepermis de tolerante cu propria voastra fiinta. Ei bine, nu. Sa fii grasa e oribil. Este dizgratios, dar nimic nu este mai dezgustator decat o supraponderala care pretinde ca este frumoasa asa cum este si ca se simte bine in pielea ei care s-a intins nepermis de mult pentru a putea cuprinde “kilogramele in plus”.

Se mai vehiculeaza o idee pe atat de populara, pe atat de periculoasa. Cum ca noi n-am observa. Cum ca noi am pluti intr-o vesela ignoranta si nu am vedea ca incepeti sa semanati cu dulapul din dormitor, cel cu patru usi. Si ca este salutar sa ne lasati in necunostinta de cauza. Adica sa nu aduceti subiectul cel dureros al grasimii in discutie atunci cand suntem de fata. Din nou, gresit. Observam, vedem tot. Vedem si colacii care se insira mai ceva ca niste covrigi pe un sir de ata. Vedem si carnea care tremura. Vedem si ca pe bikinii tai scrie XXL. Poate ca suntem mai distrati uneori, dar nu suntem orbi si nici analfabeti. Si faptul ca te crezi amuzanta sau isteata, nu, imi pare rau s-o spun, dar nu ma face sa uit ca te-am privit inghitind trei meniuri de la KFC.

Tot teatrul acesta pus la cale de obeze pentru a demonstra ca sunt lipsite de complexe este deja fumat. Daca vii la plaja, cand ar trebui sa stai ascunsa sub trei paturi pentru a-i scuti pe ceilalti de un spectacol dizgratios, nu ma amuza, nici nu ma face sa fiu mut de admiratie: “Uau, ce femeie sigura pe ea! Cat ma incanta lipsa ei de inhibitii!”. Da-mi voie sa-ti distrug un mit: niciun barbat nu va crede asta. Asa. Acum ai inteles de ce nu vine nimeni sa-ti ceara numarul de telefon. Ma incanta infinit mai mult bunul simt. Ala slabeste, supraestimata lipsa de inhibitii, nu.