Zilele trecute, in timp ce cutreieram internetul in cautarea unui schimb de experienta cu misogini din alte colturi ale lumii – nu ca as fi ramas fara idei in legatura cu problemele carora trebuie sa le facem fata noi, barbatii, din cauza femeilor, dar o nota de prospetime nu strica niciodata – am descoperit pe un forum o povestire a unui om insurat la care acesta adugase cateva concluzii si reguli cu privire la ce nu trebuie sa faci cand partenera de viata este suparata.
Zicea omul nostru ca, daca intri vreodata in casa si iti gasesti sotia plangind, situatia e grava si fara iesire. Esti obligat de imprejurare sa o intrebi ce are, la care ea iti va raspunde ” nimic „. La intrebarea ” Atunci de ce plangi ? ” raspunsul va fi si mai evaziv : ” Nu plang ! „. Din acest moment barbatul incepe sa constientizeze ca nu prea e nici un motiv pentru care consoarta plange in afara de a-l face pe el sa se simta vinovat pentru ceva iar seara se va incheia destul de rau pentru el. Din acest moment orice gest ii va fi interpretat ca un act de nepasare sau lipsa de respect fata de suferinta ei intensa.
Din acest motiv, barbatul este tintuit in camera in care consoarta varsa degeaba lacrimi de crocodil si nu se poate misca nici in caz de cutremur – nici pentru a merge la baie – fara fi acuzat ca o lasa singura intr-un moment atat de delicat. Nu poate sa faca miscari bruste si in nici un caz nu poate sa isi faca de lucru prin camera deoarece reactia ei va fi de genul: ” Nu ai facut nimic niciodata si tocmai acum te-a apucat harnicia „. Atitudinea trebuie sa ii fie pioasa si sa semene cat mai mult cu cea adoptata la inmormantari. Fumatul sau bautul sunt strict interzise in timp ce o femeie plange (chiar si fara motiv) deoarece creeaza impresia ca barbatul e nervos si abia asteapta sa se termine cu bocitul, ceea ce ar fi o lipsa de respect. Apropierea de telecomanda sau aprinderea televizorului sunt si ele contraindicate deoarece arata o lipsa de sensibilitate fata de suferinta ei. Daca totusi televizorul este deja aprins, nu se admite in nici un fel schimbarea canalului, acesta fiind gestul suprem de nepasare in conditiile in care in camera se afla o persoana suferinda. Singura conduita acceptata in asemenea situatii este fixarea mochetei cu privirea si luarea unei atitudini grave de profunda intelegere.
Aceasta atitudine trebuie mentinuta cel putin 30 de minute dupa terminarea bocitului pentru a creea impresia ca barbatul inca reflecteaza la motivele suferintei profunde ale femeii, desi acestea il intereseaza prea putin. O buna perioada de timp dupa terminarea plansetelor, chiar daca ea si-a revenit si este foarte vesela, este strict necesar sa se mentina o mina grava si afectata iar toate cuvintele schimbate se vor spune pe un ton jos pentru a evita posibiliatea recidivei izbucnirii in plans si repetarea povestii.
Revenirea la viata normala se poate face doar la cateva saptamani de la sfarsitul capitolului cu plansul, doar in conditiile in care acesta nu se repeta la intervale mai mici. Daca acesta se repeta des, singura posibilitate a barbatului este sa mentina in permanenta atmosfera solemna, sa evite orice provocari sau, daca nu mai poate suporta, sa apeleze la serviciile unei firme de asasini platiti. Astia te scapa repede si fara probleme de orice plangacioasa.
